Doctor Yourself

Friday, October 25, 2013

Daycare


Niciodata n-am inteles ce bai au oamenii de puiesc, in ciuda faptului ca nu isi pot permite sa intretina un puradel. Ei sunt rupti in coor si morti de foame, in fiecare dimineata iau pozitie de drepti la jobul de care depinde supravietuirea lor, da' ei puiesc.
    Dupa care, surpriza : descopea ca nu au timp sa se ocupe de borac si de educatia lui, pentru ca intervin cuvintele magice " mami trebuie sa mearga la munca" ...  Asa ca, nici nu l-au fatat bine, ca se si descotorosesc de borac, in poarta cresei : sa se ocupe strainii de el, ca parintii nu isi pot permite. Pai si atunci, ce le-au mai facut ?
In societatea umana, e un lux mult pre amare sa-ti cresti si educi personal, propriul plod.

Insa si educatia asta pentru turme, oricat de proasta ar fi ea, tot costa cat nu face : asa spun parintii si cifrele. Statul are alta parere e ieftin sa cresti un puradel, chiar mai ieftin decat visati voi, cai verzi pe pereti !

Fraser Institute spune ca niciodata nu a fost mai usor financiar decat acum, sa cresti un plod in Canada. Costa mult mai putin decat cei mai multi oameni isi imagineaza.

E posibil sa cresti un plod, cu 3.000 - 4.000 $ pe an si chiar mai putin, daca parintii vor include doar strictul necesar si sunt atenti la cheltuieli. Cu alte cuvinte, daca vrei sa iti cresti boracul la limita supravietuirii, te costa doar 3.000 $ . Pai de ce il mai faci, dca o sa-l chinui in saracie ?  din prea mult sadism, sau cum ?

Fraser Instutute spune ca sunt multi canadieni saraci care nu mai puiesc, pentru ca nu isi permit financiar sa creasca plodul .
Insa multi canadieni saraci pot sa isi creasca plodul, asa spune economistul Cristopher Sarlo. Cu alte cuvinte, oamenii se sperie degeaba de costurile unui plod, ca de fapt, poti sa-ti chinui plodul sa creasca in saracie, de ce nu ? Il cresti cu minimul necesar, pe langa casa omului, exact ca pe animalele de companie...

Sarlo a concluzionat ca estimarea lui e bazata pe costul necesitatilor de baza ale cresterii unui plod. precum mancarea, ingrijirea personala, lucruri pentru casa, recreere si rechizite. Foarte putine lucruri sunt incluse in calculul asta.
Sunt excluse costurile cresei ( costa pentru 1 borac, aproape salariul minim pe economie pe luna ). Iar daca puitorul nu isi da plodul lacresa, ci sta cu el acasa sa-l creasca, este exclus din calcul  salariul pe care parintele nu il mai incaseaza, ca nu mai are job. Cu alte cuvinte, banii o sa pice din cer, ca Fraser Institute se face ca nu vede.

Sarlo spune ca a exclus din calul costurile cresei pentru ca majoritatea puitorilor nu au cheltuieli cu cresa, pentru ca sunt crescuti pe cheltuiala speciala a familiilor. Pai si cheltuiala aia speciala, nu-i tot o cheltuiala ?
Daca adaugam costurile cresei, suma finala promovata de Sarlo, va creste mai mult de dublu.


Propaganda a incercat sa ne convinga despre cat de ieftin este cresti un borac, doar-doar o sa ne apucam de fatat !
Oamenii sunt de alta parere : ei vor sa puiasca, dar nu isi permit sa plateasca cresa ! Pai daca nu isi permit sa creasca plodul, cinstit ar fi sa nu-l faca.


Acum 40 de ani , in Canada era timpul cand femeile fatau o ciurda de boraci si aveau o familie mare. De atunci incoace, femeiel s-au mai calmat cu fatatul, si s-au rezumat la familii mai mici. Poate pentru ca au aparut anticonceptionalele pe piata si le-au scapat de povara ?


In 1990, General Social Survey a intrebat tinerele canadience despre cati boraci au de gand sa fete. Cifrele erau mari : 47 %  intre 20-24 de ani voiau 3 sau mai multi boraci si doar 6 % voiau sa nu aiba puradei deloc. Alte 6 % dintre canadience, se limitau doar la un singur puradel.
   In medie, canadiencele planuiau sa fete 2,5 boraci de persoana.


Conform cu raportul OECD, rata scazuta de fatare din Canada nu este pentru ca femeile vor sa aiba mai putini plozi, ci este rezultatul ca femeile au mai putini plozi decat ar fi preferat, in mod ideal.

Pai eu zic ca astia cu surveyul au scapat din vedere un lucru foarte important : extrema prostie a majoritatiii muierilor, la care adaugam indoctrinarea la care au fost supuse in societate, in legatura cu puitul. Stiti voi, puitul care aduce fericirea ( ca de asta antidepresivele se vand ca painea calda in toata lumea ), boracul minune alumii, implinirea muierilor and shit.
   Eh, si cand o toanta d'asta puieste si da cu capul de pragul de sus ( pardon, de ralitate ! ), ii cam trece cheful sa puiasca si a adoua oara . Ba mai mult, regreta ca au puit si prima oara, prostite de indoctrinarea la care au fost supuse de mici. Eu cunosc personal o multime de femei care regreta ca au fatat si spun ca daca li s-ar fi spus adevarul despre ce inseamna sa cresti un puradel, n-ar fi facut-o niciodata.

Eh, pai muierile astea indoctrinate cu vise despre puit, planifica sa fete o ciurda de plozi, mai ales ca la varsta la care au fost chestionate ( 20-24 ), sunt taman in floarea prostiei ( nu toate, ca exista si exceptii, dar nu despre ele vorbesc aici ).
E de inteles ca dupa ce au puit o data, li s-a luat sa mai fete toata ciurda pe care si-au planificat-o pe vremea cand traiau in lumea viselor !


Un element semnificativ al puitului in Canada si USA, este ca au parte de preturi prohibitive pentru cresa. Iar ca rezultat, cel putin in Canada, muierile fata mai putini boraci, din cauza costurilor cresei.


In istoria recenta, marimea familiilor a fost negativ corelata cu veniturile. Cu cat castiga mai putini bani, cu atat puieste mai multi boraci. Cu cat castiga mai  multi bani, cu atat puieste mai putin.
Eu cred ca e in corelatie directa cu nivelul de inteligenta : cu cat e mai prost, cu atat puieste instinctual, pentru ca nu intelege realitatea in care traieste si nu pricepe consecintele actiunilor sale.


Parintii se plang la ziar despre cosmarul costurilor cresei in Canada , despre programul cresei care nu se potriveste cu programul de la job al puitorilor si solutii inventive.
Va spun eu care e cea mai inventiva solutie : n-ai plozi, n-ai nici probleme, stres si cheltuieli exorbitante.


Tina Thomas din Vancouver, ne spune ca a trebuit sa angajeze o bona pe care o adora, insa chiar mai mult de 1 salariu merge pe plata bonei. E o piata care iti ia gatul.

E simplu : daca nu iti permiti sa-l cresti, nu puiesti. Ca puitul nu-i obligatoriu.


Cathy Scott din St.John's spune ca ea si sotul ei , lucreaza full time . Au doi plozi si doua crese diferite, pentru ca cresa unde merge plodul de 5 ani nu accepta plozii de 1 an . In pauza de pranz de la job, se duce si il ia de la gradinita pe plod ( ca setermina programul de la gradi ) iar la ora 3 dupa amiaza il duce inapoi la cresa unde e fratele lui ala de 1 an. De fiecare data, plodul asta de 5 ani, plange ca nu vre ainapoi la cresa, pentru ca e pentru boraci, iar el merge deja la gradinita.
   Femeia spune ca e o viata de cacat, atunci cand ai plozi mici si trebuie sa iti iei job ca sa poti supravietui. Are dreptate, dar viata de mizerie si-a facut-o cu mana ei, ca n-a pus-o nimeni sa puiasca, daca nu isi permite sa-si creasca plozii. Si n-a fatat doar un borac, ci doi, ca sa faca situatia si mai dificila. dupa care se plange la ziar ca are o viata de cacat. Pai e ca si cand mi-as bate singura cuie in talpa, dupa care incep sa ma vaiet ca ma doare.


Pe alta parte, guvernul spune ca va rezolva problema puitorilor si a alocat 17,5 bilioane de dolari ca sa-i ajute sa plateasca cresa. Banii au fost alocati, doar ca nimeni nu stie ce s-a facut cu ei ...


Expertul in boracit, Martha Friendly, spune in raportul sau, ca nu se stie cum acesti bani au facut cresele mai afordabile. Nu se stie nici daca cecul lunar primit de parinti, i-a ajutat sa stea acasa cu boracii .

Pai nici n-ar trebui ! In opinia mea, nu ar trebui sa platim taxe pentru boracit, si fiecare sa-si creasca puradelu' pe cont propriu.


In ianuarie 2006, guvernul Harper a facut un agreement intre Ottawa si provincii, prin care s-a angajat sa dea mai mult de 5 bilioane de dolari pentru construirea unui sistem national de boracit.
Rapoartele anuale arata cum a cheltuit fiecare provincie banii.


Doar ca acei 2,5 bilioane dolari pentru boracit, introdusi in iulie 2006 nu au nici o transparenta, nu se stie ce s-a intamplat cu ei ...

17 bilioane de dolari nu sunt bani de o salata. Platitorii de taxe, merita sa afle catde eficient sunt cheltuiti banii lor .

Pana la urma, de ce mi-as trimite plodul sa fie crescut in turma ? Asa cum mie, ca adult nu imi place sa stau intr-un mediu cu toti ratardatii si salbatici, ci imi selectez cercul in care prefer sa stau, tot la fel e si cu plozii.
 Doar ca ei n-au dreptul de a-si alege mediul in care sa traiasca 4 ore/ zi + after school. Ei sunt trimis la inchisoarea copiilor si fortati sa sta acolo intre toti plozii salbatici si tembeli. in loc sa stea acasa, sa se simta bine, sa fie liber sa faca ce vrea, e obligat sa stea la inchisoarea copiilor. Si apoi se mira puitorii ca proasta in targ de ce plozii urasc scoala, gradinita, cresa, etc, de ce plang si protesteaza cand sunt dusi acolo ( pana la final se resemneaza, ca inteleg ca nu au scapare ).

Plozii care sunt crescuti de straini latiti pentru asta, sunt mult mai predispusi sa aiba probleme de comportament :


Noile cercetari au descoperit ca plozii care petrec mult timp la cresa - gradinita sau sunt paziti de adulti platiti pentru boracit, sunt mult mai predispusi sa dezvolte probleme de comportament, inclusiv hiperactivitate.
   Pai si  nu-i firesc ? Plozii aia sunt atat de mici incat nu au control asupra lor, si stand in fiecare zi la inchisoarea , in regimul de detentie pe care inavatamtul pentru turme il are,  pai normal ca dezvolta tot soiul de nevroze ! Dar avantajul este ca rezistenta ii va fi infranta si pana cand devine adult, va fi transformat intr-o vita docila, dresata sa execute comenzile si sa creada orbeste in orice fel de autoritate.

Am fost socata sa constat eficienta dresajului din gradnite-scoli, aici in Rai.  Daca noi in Romania aveam o placere diabolica sa nu credem ce ni se spune la scoala si sa il prindem pe profesor ca nu stie sa raspunda la vreo intrebare, plozii de canadieni au creier de plastilina.
     Astia cred orbeste in invatatoarea lor si orice ea le spune e litera de Evanghelie !  Nici macar in cuvantul parintilor, nu au atata incredere cum au in vorbele invatatoarei !  Nici prin cap nu le trece sa puna la indoiala ce le spune invatatoarea, sau sa puna intrebari sau sa sape dupa informatii si opinii contrare : no way !
Am intalnit multi parinti resemnati si neputinciosi in fata felului in care le-au fost dresati plozii in scolile canadiene : pur si simplu nu aveau spor cu plozii ( de la scoala primara la liceu ), pentru ca astianu credeau decat ce li se spune ala scoala si atat. Nu vedeau nimic si refuzau sa vada altceva decat le permiteau ochelarii de cal, asezati pe na, de invatamantul pentru turme. Desigur, vina este 100 % a parintilor, ca au permis invatamantului pentru turme, sa le educe plozii ( in Canada, home school e legal ).

Expertii de la University of Oxford au examinat diferite tipuri de influente asupra plozilor, datorita cresterii dramatice in ultimii 10 ani, a numarului de mame care trebuie sa mearga la munca.  Consecinta este ca plodul nu mai creste frumos si linistit acasa, ci este aruncat in ciurda de la cresa, la gramada cu toti tembelii.


Petrecerea a mai mult timp la crese si gradinite a fost un predictor al problemelor copilului, spune professorul Alan Stern, de la University's Departament of child and Adolescent Psychiatry .

Plozii care petrec mai mult timp la cresa-gradinita, sunt mult mai predispusi sa devina hiperactivi. Plozii care au petrecut mai mult timp in ingrijirea unei persoane pletite sa boraceasca, sunt mult mai predispusi sa aiba probleme  peer ( ce dracu inseamna asta, ca Google nu m-a lamurit ? )


Autorii stuiului spun ca in 2010, raportul Marmot  arata importanta experientelor in copilaria timpurie, care vor influenta dezvoltarea emotionala si comportamentala de mai tarziu.
Studiul a fost publicat in Journalurnal Child Care, Health and Developement si s-a uitat dupa 991 de familii recrutate cand boracii aveau varsta de 3 luni.