Doctor Yourself

Thursday, March 15, 2012

Autoritate parinteasca

Din nou, pseudologii isi dau in petic la ziar : pentru ca si-au gasit fraierii care sa se uite in gura lor, si sa ia de bune aberatiile lor. Cat de talamb trebuie sa fii, ca sa intrebi pseudologul ce sa faci cu viata ta, ca tu nu esti in stare sa gandesti singur ?
   Pentru mine face parte din categoria " incredibil, dar adevarat ", cum oamenii accepta sa-si supuna gandirea in fata autoritatii de orice fel ( in cazul asta, al autoritatii parintesti si pseudologului ). Autoritate care vine cu tupeu si afirma ca stie ea ce-i mai bine pentru tine, ca doar d'aia are "specialisti "  ...


 Apoi, daca permiti altor persoane sa gandeasca in locul tau, iti meriti soarta. In cazul asta, e despre cum parintii lipsiti de orice urma de bun simt si respect pentru copiii lor, considera ca e perfect ok sa intre cu bocancii in viata lor. Iar copiii trebuie sa accepte ... in virtutea faptului ca aia i-au fatat .


Asa cum suntem dresati ( pardon ... "educati " ) de mici, intotdeauna altii ( a se citi "autoritatea " ) stiu ce-i mai bine pentru tine, stiu ce trebuie sa simti, ce trebuie sa gandesti, ce trebuie sa faci. Tot ce trebuie sa faci tu, este sa devii imbecil si sa accepti ce ti se serveste , fara sa gandesti.
   Imbecilitatea se dobandeste : are grija sistemul scolar sa scoata pe banda docili care accepta reguli si tipare de gandire, in loc sa gandeasca singuri.

Scrie o fata la ziar, sa i se spuna ce sa faca : ca ea termina scoala anul asta, si vrea sa se mute la prietenul ei.

Dar, exista o problema : parintii baiatului nu aproba ca, copiii lor sa locuiasca impreuna, inainte de casatorie, din motive religioase. ( Apoi prosti sunteti voi, ca le cereti aprobarea ! ).
   Cu adevarat trebuie sa fii talamb, ca sa ceri aprobarea altora cand iei o decizie care iti priveste strict tie viata ( personala ). Da' ce's eu sclav, sa cer voie de la stapanire sa ma f... ?

Si mizeria continua : cum baiatul respectiv mai are doi frati, care din cauza retardarii religioase a parintilor, trebuie sa faca sex pe ascuns, si in casa, sa pozeze in sfinti. Ca deh, cata vreme stai la mine in casa, esti sclavul meu si trebuie sa faci ce iti dictez eu : in numele lui Gizas, of corse ...
     Desigur, atata vreme cat esti dependent financiar de parinti cretini, n-ai incotro decat sa mimezi supunerea si la prima ocazie sa fugi mancand pamantul .

 Fetei din articol, nu-i trece prin cap nici din greseala, ca nimeni nu are dreptul sa iti impuna ce sa faca cu viata ei, indiferent ce calitate are individu'.  Drept urmare, ea se ingrijoreaza ca parintii baiatului o vor lua la intrebari despre decizia lor de a locui impreuna.


Si intrebarile imbecile continua : ar trebui sa le spunem inainte de masa de Paste ? Ar trebui ca eu sa iau parte la conversatie sau nu ?


Pseudologul ii spune ca baiatul ar trebui sa vorbeasca inainte de masa de Paste cu parintii, ca sa-i " pregateasca " pentru marea veste.
Da' de ce sa vorbeasca cu ei si de ce sa-i pregateasca ? Ce's handicapati si nu pot accepta realitatea, de trebuie sa le-o cosmetizeze baiatu' ?


De ce trebuie sa faca asta ? Pai, pentru ca daca le spui din timp, le dai parintilor posibilitatea sa ignore subiectul la masa de Paste . Iar daca parintii nu vor accepta, apoi asta nu prevesteste nimic bun.

Cine e de vina ? Copiii, bineinteles !  sunt vinovati pentru ca ... nu sunt politicosi cu parintii : da, sa minti despre viata te personala, nu e politicos. Deci nu e vinovat parintele cretin, ca isi forteaza copiii sa minta ( ca ei nu fac sex, ca nu locuiesc impreuna ), ci tot copilul e cu cacat in cap, pentru ca nu se supune ! Mitul parintesc trebuieste dus mai departe cu orice pret : nu cumva sa-i superi, nu cumva sa-i contrazici, nu cumva sa nu le permiti sa se amestece in viata ta. Nu cumva sa gandesti cu capul tau ( fara sa-ti aprobe ei ), nu cumva sa iti iei viata in maini si sa nu permiti nimanui sa intre cu bocancii plini de "iubire "parinteasca in viata ta ... Da, parintii pot fi oricum, ca tu n-ai voie sa-i judeci si nici sa le barezi magariile.

 Intrebarea de bun simt este : da' de ce trebuie sa raportez parintilor, despre viata mea personala ? Ce, ei imi raporteaza mie ? Nu !
Pseudologul perpetueaza mitul parintesc pana in panzele albe : cum parinilor trebuie sa le raportezi tot, chiar daca's imbecili, cum parintii au intotdeauna dreptate, cum sa nu-i contrazici si sa nu cumva sa le pui la indoiala faptele si rationamentul.

Si mai ales, trebuie sa fiii convins ca,  daca incearca sa-ti controleze viata, chiar daca intra cu bocancii in viata ta .... ei o fac pentru ca te iubesc si sunt ingrijorati pentru tine. Tu indura totul cu rabdare, in numele iubirii parintesti, iarta si iubeste-i in continuare.
   Pai asta-i 100 %  Sindromul Stokholm in actiune ! Cand e vorba de atasamentul fata de un infractor , e Sindromul Stokholm si pseudologii sar de coor in sus cum trebuie sa te rupi si sa-ti vezi de viata ta .
Insa cand in locul infractorului se afla un parinte ( ca nu-i musai sa fie abuzuri fizice ), aceiasi pseudologi, vor masura cu ocaua mica, vor avea brusc orbul gainilor si Sindromul Stokholm se transforma in .... iubire filiala ! Da, mitul parintilor e intangibil. Iar tu ca si fiu, trebuie sa le inghiti toate mizeriile si sa fii fericit ca ei te iubesc.

Da' ce's eu, tampitul satului ? Si cine are nevoie de o iubire parinteasca, d'asta bolnava, care iti controleaza viata ?
Iar unii parinti considera ca daca ei sunt parinti, apoi au dreptul sa controleze viata altor persoane ( adulte ). Vina nu este a lor, ca's imbecili, ci este a copiilor deveniti adulti, si care accepta sa fie tratati ca niste carpe, in numele " iubirii " parintesti. 

Da' ce ar fi daca intr-o zi, baiatul si-ar prezenta parintilor sotia, concubina ( asta daca binevoieste sa le-o prezinte ) si i-ar anunta scurt ca asta-i faptul implinit ? Si le-ar spune ca nu le-a cerut parerea despre iubita lui, deci sa se abtina.
    Nu poti sa-mi respecti viata, alegerile si familia ( iubita, sotia ) ? La revedere, pa ! Si ignore pe toata viata : ca nimeni n-are nevoie sa fie tratat cu lipsa de respect de catre proprii parinti. Lucrurile sunt cam asa : te respect, nu ma amestec in viata ta, nu te iau la bani marunti ... vei face si tu acelasi lucru. Daca nu te poti abtine, uite-te bine la mine, ca e ultima oara cand ma vezi in viata asta. Poti sa-ti gasesti alti fraieri carora sa le faci zile fripte .
   Trist este ca pseudologii perpetueaza mitul cu parintii carora trebuie sa le accepti orice mizerie, in numele "iubirii" . Nu, nu conteaza ca te simti ca o carpa ( mai ales cu socrii ), nu conteaza nici ca iti freaca creierii si se amesteca in viata ta, nici ca incearca sa-ti controleze viata ... nimic nu conteaza ! Tu trebuie sa fii mereu cu capul plecat si sa accepti , doar pentru ca ei te-au fatat si crescut.
    E greu, e dureros, dar sunt parintii nostri, si ne iubesc : nu se cade sa ne opunem. Mai ales ca ii iubim, indiferent de cat de amara ne-au facut si ne fac viata : Sindromul Stokholm in actiune ..
     Cei mai patetici imi par cei care le cauta scuze si isi iubesc parintii, pentru ca i-au nascut in saracie : bietii parinti, ce sacrificii au facut ei ca sa ne creasca (da' cine ar fi trebuit sa le creasca plozii ? ) Ca cineva nu poate iesi din saracie, asta pot sa inteleg. Cand insa acel sarac puieste si ma  condamna sa cresc saracie, asa, pur si simplu fara sa-i fi gresit cu nimic ,  asta e cruzime si imbecilitate maxima. Le doresc sa moara in chinuri prelungite. Dupa care o sa joc tontoroiul pe mormantul lor .
 
Insa societatea, in frunte cu pseudologii, imi spune ca trebuie sa simt iubire pentru imbecilii care isi condamna plozii sa creasca in saracie : ma mai mult, trebuie sa-i si respect ! Ca asa ii sade bine unui om spalat pe creier si suferind de Sindromul Stockholm .


Iar cand copiii spalati pe creier cu mitul parintesc, apar situatii ca cea de mai sus : dresajul indus de societate imi impune sa ma conformez parintilor , indiferent cat de cretini sunt .... iar  hormonii si creierul imi spun ca e cazul sa am coloana vertebrala si sa nu le permit sa se bage in viata mea. De unde si dilema .
    Uimitor este ca , adulti fiind, cu joburi si independenti material de parinti, ei tot continua sa stea in pozitia ghiocelului in fata parintilor care se baga in viata lor. Eu nu-i pot intelege.

No comments:

Post a Comment

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.