Doctor Yourself

Monday, October 17, 2011

Toronto Wildlife Centre

Ati vazut documentarele alea omagiale, in cel mai pur stil ceausist, despre Canada, de pe Discovery, National Geografic and shit ? Propaganda pura. Unul din ele era despre C.N.Tower si ne arata minunatia de turn, care avea podeaua din sticla ... Eh, cand am ajuns in Toronto, am avut dezamagirea sa constat ca faimoasa podea de sticla, avea de fapt... 2 metri patrati si atat ....
    Celalat documentar omagial era despre sistemul educational de exceptie din Rai .... in care o imigranta se declara exiciting, pentru ca statul i-a dat bani cu imprumut, sa se inscrie la Facultatea de Asistente , desi venea dintr-o tara in care profesase vreo 10 ani ca asistenta ... Evident, cand am ajuns in Canada, am constatat ca e nevoie sa existe cineva in familie care sa munceasca, sa te poti duce tu la scoala. Sau daca esti singura.... mergi la scoala ziua, muncesti noaptea, exact ca prietenul meu de aici  http://filosofiepebordura.blogspot.com/2011/01/sky-is-limit.html
      Al treilea film omagial era despre conditia animalelor in Rai : cum erau ele ingrijite in tot felul de asociatii pentru protectia animalelor. Toronto Human Society era descrisa cu lux de amanunte : cum sunt ei cei mai mari si mai dotati din oras, cum vin , preiau animalutul, il duc la spital, ofera aia ingrijire, recueprare, bl-abla. Nu trebuie decat sa-i suni, si se rezolva. Ce mai ...paradisul animalutelor !

Aterizez in Rai si dupa 5 zile gasesc un porumbel care nu reusea sa pastreze directia cand zbura, si se invartea in spirala, pana cadea jos, iar ceilalti porumbei il bateau. Clar ca l-ar fi omorat. Am luat porumbelul, si l-am pus pe sotul meu sa sune ....unde oare ?
   Ei bine, raspunsul a fost socant : ca e pui si invata sa zboare, sa-l ducem de unde l-am luat ! Pai cum stii ca e pui, daca nu l-ai vazut ? Mai ales ca eu iti descriu aici ca un stol de prumbei sta langa el si il bat : porumbeii nu isi bat in masa puiii cand invata sa zboare !
Eh, pai stiti, noi traim din donatii, baniii sunt putini si asta nu-i decat un porumbel ! Daca ar fi fost vreun animal mai mare, poate ar fi meritat deplasarea, dar asa ... duce-ti-l dvs la Wildlife Hospital ! Aia de la spital, bineinteles ca nu raspundeau la telefon deloc ....
WTF ? Tanti, suntem de 5 zile in Canada, inca nu m-am prins de unde sa-mi cumpar de mancare, daramite sa gasesc spitalul ala ! Aici s-a terminat convorbirea, cu "sory"-ul clasic ...

Asta a fost momentul de " iluminare " in care m-am trezit din prostie si am inteles cam ce hram poarta canadienii : ramanea sa sap dupa informatii si dovezi, sa vad daca se confirma sau nu ( rezultatul se vede pe blog ).
   Si ii zic omului meu sa sune la alte asociatii mai mici, poate astea 'or fi mai omenoase. Suna, rezultatul identic si chiar mai rau. Eu plangeam cu porumbelul in brate, ca nimeni nu vrea sa-l ajute, desi toti se bat cu pumnul in piept, cand e vorbasa traga fonduri de la stat si sa-i fraiereasca pe oameni sa doneze bani pentru bietele animalute aflate in nevoie.  Asa ca i-am zis Omului meu ca se vede treaba ca am emiigrat din Rromania in ... Romania, fapt pentru catre trebuie sa aplicam metode pur romanesti pentru a iesi la capat cu canadienii : adica sa-i speriem cu Bau- Baul !
   Am sunat la urmatoarea asociatie, si dupa ce le-ama scultat rabdatori scuzele si refuzul, le-am trantit-o romaneste : daca nu veniti sa luati porumbelul si sa-l duceti la spital, maine il iau ( viu -mort cum o fi ) si ma duc cu el la sediile tuturor televiziunilor si redactiilor de ziare si va fac de cacat. In 30 de minute sunau la usa sa ridice porumbelul ....

Sambata intram in parcarea unui mall, ca aveam treaba la banca. Si cand sa parcam, vedem un porumbel suparat, exact pe locul de parcare : si nu se dadeala o parte ... Ma dau jos, cu gand sa-l zburatacesc de acolo, si vad ca sangera la un ochi, si o aripa o tine stramb ... fuge porumbelul si se baga fix sub masina noastra ( in mjlocul drumului de acces in parcare ) ... Nimeni nu mai putea nici sa intre nici sa iasa, ca masina noastra era fix pe mijlocul drumului, si eu pe burta  , de jumatate sub masina, sa scot porumbelul ...
   Ceilalti din masini claxonau stresati si nu pricepeau de ce ma tvalesc sub masina in mijlocul drumului ( nu puteam sa tragem dreapta ? ). Nu puteam !
Scot porumbelul si ma apuc de plans de udam locu', ca e ranit si il doare, si deja stiam ca asociatiile alea nu vor vrea sa-l ajute ... pentru ca e porumbel si nu merita investitia. Ca doar sunt o gramada de porumbei, nu ?
Coboara un cuplu din masina, cand m-au vazut ca plangeam in mijlocul drumului ( aici e treaba cu agresiunea sotului, imediat se sesizeaza canadienii ) si ma intreaba cum pot sa ma ajute : pai n-aveti numarul de la spitalul de Maimutei ? Il aveau : in telefon.... just in case ! Sunam .... bineinteles ca era mereu ocupat ... Asa ca imi scriu  adresa pe un servetel si se ofera sa ma conduca cu masina lor la spitalul de maimutei.
    Nu-i nevoie, ca sotul meu e in masina aia parcata, isi smulge parul din cap ( bietul de el, stie ce tragedie a fost data trecuta, cand a trebuit sa punem curse pentru soarecii din camera si i-a omorat ). Nici nu vrea sa se gandeasca la cum va fi daca nu reusim sa ducem porumbelul la spital in timp util ...
Lasam totul balta, mergem la spital, cu omul meu bombanind ca de ce mi se intampla mie sa-mi iasa in cale toti maimuteii care aunevoie de ajutor, ca el nu se poate descurca cu asa ceva ( adica cu mine jelind ca porumbelul sufera ). Cica lui i-a ajuns cat s-a chinuit cu mine pentru soarecii aia care s-au prins un cursa ..
                                                                  Si ajungem la "spital " :


Ambulanta, bineinteles ca statea degeaba , ca telefonul lor, suna mereu ocupat : erau doua fete la primire, care vorbeau continuu la telefon ....


Predam porumbelul, ii dam datele noastre de iedentificare, datele despre porumbel : porumbelul era calm, inima ii batea regulat, s-a simtit in siguranta la mine in brate ( eu eram cea panicata si care nu se oprea din plans ) ....
Ce credem ca a patit ? Pai cineva cred ca l-a lovit cand a parcat. Si pe aceasta cale ii doresc sa aiba si el parte de un accident, osferul sa fuga la la locul faptei si sa-l lase sa crape la marginea drumului. Si bineinteles, nici un trecator sa nu sune la Ambulanta, pe motiv ca nu e decat un om.... si sunt atatia oameni .... deci, nu-i stres ! Si daca totusi cineva va suna la Amabulanta, ii doresc sa sune mereu ocupat telefonul ala !
   Asistenta de la spitalul de maimutei ne spune ca doctorul e prezent in spital si ca deja ii face radiografii si analize porumbelului, sa vada cum il poate ajuta ( sper ). Noua ne-a dat un numar de inregistrare, ca sa putem suna ( ca oricum nu raspunde nimeni ) sa aflam ce s-a intamplat cu porumbelul mai departe . Si putem sa aruncam un ochi in jur , prin spatiile destinate vizitarii :


                 Asta e sala " trofeelor " . erau expuse poze cu cazuri dificile rezolvate la spitalul lor :


                          O gasca nebuna cu pofta de mancare exagerata ... si care a inghitit o sarma ...


                Alta gasca, a venit cu o tepusa infipta in ea ( aveau poze cu gasca .... inainte si dupa ... )


                                           Aveau poze cu ratoni fani infocati Coca Cola ...


                                            Expusesera si cutia de Cola cu pricina ...


                                                   Alt raton iubea sa se ... ascunda !


Ceva mai incolo, aveau o masa cu poze " ghici cine sunt ? " ... Poza cu puisorul, si pe verso, cu adultul ...


                                                                       Ghici cine sunt ?



                     Pentru copilasii cuminti, aveau masa plina cu maimutei de plus, si carti de colorat .


  De colorat n-am colorat, insa mi-am facut poza cu toti maimuteii : pe rand !Sconcsuletu' a fost favoritul meu


Apoi, am avut voie sa mergem pe un coridor, din care puteam vedea " saloanele " cu pacientii recuperati. In asteptare sa fie liberati sau .... sa creasca mai mari ...


           Peretii erau din sticla, insa pacientii nu ne puteau vedea, insa ne puteau auzi. Asadar ... ssst !


Ati vazut cum fac bilutele din cutie, atunci cand se face extragerea la Loterie, de le sufla aer in cutie ? Asa faceau si veveritele in cusca asta ...


In alta cusca, o veverita cu puisori. Unul din pui era combinatie intre veverita argintie si veverita neagra : era argintiu, dar cu urechile si coada neagra ! O splendoare ! In custi era asezat pe jos, ziar. Ce faceau veveritele ? Luat alunele din vasul pentru mancare , si le ascundeau ... sub ziar ! Racaiau temeinic in ziar, puneau aluna, si apoi astupau si ziarul ... Erau grozave, mititelele !

                                       Ceva care seamana cu un cabinet de consultatie :


Nu stiu ce s-a mai intamplat cu porumbelul : chiar daca ii zic Omului meu sa sune sa intrebe, n-am nici o indoiala ca ma va minti ca totul e ok ... n-are nevoie de drame ...
   N-am nici cea mai mica urma de indoiala ca rasa umana e cea mai imbecila si mai neagra in cerul gurii rasa de pe planeta asta ; situatia animalelor in lumea in care traim, o dovedeste cu varf si indesat.

11 comments:

  1. Nu inteleg cum un om care plange pentru animalute si le iubeste atat de mult, nu poate sa suporte "plozii" si nici pe oamenii care "se impuieaza".

    ReplyDelete
  2. Ce anume nu intelegi ? Plozii nu-i suport pe langa mine, pentru ca urla si racnesc de parca le pune cineva cutitu' in gat : in rest, nu ma intereseaza .
    N-am afirmat nicaieri ca nu suport oamenii care s eimpuiaza: asta o presupui tu si ii dai valoare de adevar. Imi este indiferent ca unii puiesc sau nu : e fix viata lor, nu a mea.

    ReplyDelete
  3. eu cred ca mergea sa faci o tocanita din porumbelul respectiv, la asta nu te-ai gandit?

    ReplyDelete
  4. a da, si intreb si eu, tu cand erai borac, tzipai si urlai si tu sau ....?

    ReplyDelete
  5. Anonim : n-am nici un dubiu ca rasa umana e scelerata. Dovada e ... tocana.

    ReplyDelete
  6. ai ratat o ocazie buna, e greu sa gasesti porumbel la supermarket. Are o carne delicioasa. Merge si prajit. Si totusi revin, tu cand erai borac, urlai, tipai, alergai ca majoritatea boracilor sau erau speciala de pe atunci?

    ReplyDelete
  7. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete
  8. Nu te intereseaza sa te bagi voluntara la spitalul ala? Sau sa lucrezi, chiar si cu program redus?
    Cred ca nu ti-ar mai fi asa urat daca ai avea o ocupatie in care sa pu suflet...

    ReplyDelete
  9. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete
  10. Da de ce nu imi lasi comentariul? Te supara adevarul? Am sa il tot postez.

    ReplyDelete
  11. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete