Doctor Yourself

Friday, October 14, 2011

Articol emigrare

Merita mentionat articolul urmator din Capitalul de azi  http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/tulburatoarea-poveste-a-bugetarului-care-a-decis-pleaca-in-canada-154515.html

Un domn profesor s-a saturat de mizeria din Romania si vrea sa emigreze in ... Rai ! Fapt pentru care, a simtit nevoia sa-si anunte decizia ... cu surle si trambite, la ziar. Ce scrie nenea ? Pai arata cu degetul hibele din Romania si ... cam atat ! Ceea ce pe mine ma face sa consider ca omul nu prea e cu picioarele pe pamant deloc... chiar deloc : pentru ca NU a suflat cuvintel despre societatea canadiana, DESI spune ca are acolo mai multi prieteni romani emigranti. DECI ar fi trebuit sa stie ... sau macar sa se fi informat de pe net .
    Ca daca s-ar fi informat, ar fi stiut deja ca majoritatea problemelor de care fuge din Romania, le va regasi 100 % in Rai ( plus unele aditionale si mult mai grave, cum e calitatea mancarii. Sau problemele acu pensia din care NU poti trai nici macar la limita subzistentei ). Sau problemele din invatamantul romanesc : pai elevii romani sunt genii, comparativ cu ce invata canadienii in licee ....
  
Mult, mult mai interesante decat articolul, sunt ... comentariile ! ( surprinzator, nu se injura aia ca la usa cortului ). The best comentariu si care face toti banii, l-am facut copy-paste sub articol ( in caz ca dispare de pe saitul ziarului ). Enjoy ....

Tulburătoarea poveste a bugetarului care a decis: Pleacă în Canada

Autor: Valentin Vioreanu Joi, 13 Octombrie 2011 27318 vizualizări 472 comentarii
Vasile Pop este un profesor care a crezut în România și care a încercat să schimbe ceva, dar a sfârșit prin a-și da seama că cea mai bună opțiune este să plece în străinătate. Ne-a trimis la redacție o scrisoare pe care o publicăm integral în rândurile de la mai jos.
"Fiți mândri că sunteți români este un slogan care nu mai poate fi rostit cu aceeași convingere ca și acum 70-80 de ani. Doar trecutul de aur al unui neam nu-i poate face și prezentul din același material, iar daca prezentul, dacă este construit dintr-un plastic reciclat de proastă calitate nu prevestește un material bun pentru viitor.
Despre viitor nu vreau să vorbesc, deoarece nu sunt politician. Se știe că un bun politician prevestește un viitor luminos, iar daca e desăvârșit, poate explica (pentru cei mulți) și de ce prevestirile sale nu s-au realizat.
România, 1994. Din dragoste de carte şi de cultură şi din dorinţa de a-i ajuta şi pe alţii să devină pasionaţi de aceste reale valori, m-am decis să aleg meseria de dascăl. Patru ani de facultate plus unul de studii aprofundate mi i-am petrecut într-o atmosferă aproape idilică, părinţii mei susţinându-mă material cât au putut ei mai bine.
"Salariul e acelaşi chiar dacă mergi la ore pentru a spune bancuri"
România, 1999. Mi-am văzut visul împlinit: am devenit dascăl. Nu e rău. Ba chiar e bine. Şi soţia tot dascăl, e nemaipomenit. Locuim la părinţii mei. Veniturile noastre ne sunt suficiente pentru a ne permite câte o ieşire la mare sau la munte măcar o dată pe an. Dar... totuşi învăţământul nu e aşa cum îl vedeam eu înainte de a deveni dascăl. Reformele transformă sistemul an de an, ba chiar mai des, încăt nu mai ştii în ce direcţie trebuie să te îndrepţi. Cert e că sistemul de învăţământ nu e unul competitiv. Nu contează (nici atunci, iar acum cu atât mai puţin) ce faci efectiv la ore. Contează doar CE SCRII că faci la ore. Salariul e acelaşi, chiar dacă munceşti să scoți olimpici, sau dacă mergi la ore pentru a spune bancuri. Salariul de merit? Se ştie: cei cu vechime în şcoala respectivă, indiferent de performanţe, că, deh, cine are tupeul să se pună cu dinozaurii? Pe lângă toate acestea, chiar părinţii înşişi (unii) consideră că şcoala e o pierdere de vreme. Copiii ai căror părinţi gândesc aşa n-au cum să gândească altfel. Îţi fac munca harcea-parcea. Metode de corecţie: doar ce NU este permis: Nu e voie bătaia. OK. Sunt de acord. Nu e voie să-i înjuri. De acord! Nu e voie să le dai note mici pentru comportament, decât la purtare. De acord! Dar nu le pasă de nota la purtare. Nu e voie să-l scoţi din clasă. De acord, doar nu o să-i las nesupravegheaţi să facă cine ştie ce. Cheamă-le părinţii. Cu asta rămâi. Mustră-i. E la limita legalităţii, că poate se va simţi timorat. Colac peste pupăză, salariile încep să scadă. Chiar şi scăzute nu vin la timp. Motive (reale!): contabila returneaza statele de plată secretarei pentru că în luna asta trebuia ştampila rotundă, nu cea pătrată care luna trecută era valabilă, scrisul e cu caractere de 12 şi nu vede, să le refacă cu caractere de 14, etc. În consecinţă, secretara a demisionat. Şi următoarea secretară, la fel. Şi următoarea.
România 2007. Noi, dascălii, suntem obligaţi a urma un curs de Consiliere şi orientare fără de care nu mai puteam fi diriginţi. Deh, ne vom alinia standardelor europene. Ce am aflat la acest curs? Printre altele, ni s-a spus ... profesorul nu are voie niciodată să contrazică elevul. Am scris cu caractere italice deoarece e citat, nu reproducere a ideii. Am cerut nişte lămuriri, deoarece nu mi se părea chiar în regulă. Ni s-a reprodus citatul de mai sus, cu unele amănunte: când un elev spune un lucru greşit, începi să-l iei prin metoda învăluirii, ceva de genul: hai să vedem cum ar fi dacă am lua în considerare şi alt aspect sau poate că ai dreptate, dar să vedem ce alternative ar mai exista, etc. Adică: ai o clasă de 25-30 de elevi. Unul iţi spune o prostie. Întrerupi cursul lecţiei, pentru ca 15-20 de minute să-l îndupleci pe elevul respectiv să ia decizia corectă sau să raspundă corect la întrebări. Şi dacă ar fi numai unul pe care ar trebui să-l îndrepţi! Dar sunt mulţi. Ba încă şi numărul de ore scade. De la două ore pe săptămână la una.
Dacă ai carte, înseamnă că nu ţi-ai alocat timp să-ţi faci parte
Deja începe să prindă contur tot mai clar ideea de a ieşi din sistemul de învăţământ. Mai apar zvonuri care se transformă în certitudini: disciplinele chimie, biologie şi fizică vor fi înlocuite de un amalgam numit Ştiinţe. Din câte ştiu şi cred că ar fi normal, ştiinţele se dezvoltă, apărând ramuri noi care la rândul lor, dezvoltându-se, vor da naştere altor ramuri ale acestui imens arbore numit ŞTIINŢĂ. În vremea lui Aristotel, Ştiinţa era un tânăr lăstar care putea fi cuprins de o minte umană. Dar de atunci lăstarul a crescut, s-a ramificat aşa de mult încăt o minte umană ar pute cuprinde doar nişte rămurele în totalitate.
Matematica, fizica, chimia, biologia sunt ramuri suficient de dezvoltate pentru ca bazele lor să fie studiate separat, în paralel cum s-a întâmplat şi până acum. Dar noi nu, noi involuăm şi legăm ramurile una de cealaltă, chinuind acest grandios arbore şi aducându-l la dimensiunea unui bonsai. NU! Nu vreau să fiu părtaş la aceste mârşăvii. Consecinţa: demisia. Poate în alt loc pot face ceva mai mult. E clar că sistemul nostru de valori e răsturnat. Ridicăm incultura, ignoranţa şi nesimţirea la grad de virtute iar adevăratele valori devin nişte atribute desuete ce caracterizează „inadaptaţii“ societăţii actuale. Ai carte? Cu asta rămâi. Dacă ai carte, înseamnă că nu ţi-ai alocat timp să-ţi faci parte.
România, 2011, an de grea restriște.  Românii sunt din ce în ce mai puțini. În țară, nu în viață. Ne-am obișnuit să fim obedienți, și ascultăm sfaturile conducătorilor noștri: dacă nu vă place în România, sunteți liberi să plecați. Totuși, e prea mult! Să ne părăsim țara doar pentru că o spune un cârmaci temporar și atemporal? Mai răbdăm. Uite, își zice românul de rând care este norocos să aibă și un loc de muncă, uite că eu trăiesc binișor, iar în jurul meu sunt destul de mulți oameni mai nemulțumiți decât mine. Să plece ei, eu mai stau în țară… Dar uite, că și sora mea a plecat, fratele, prietenul, vecinul, nașul, foștii colegi de școală… Ce se întâmplă? Unii o duceau mai bine decât mine! Dau drumul la televizor și urmăresc și eu pe apucate știrile.
Așa nu vreau să mă las pe mâna generațiilor viitoare
Încep să mă cuprindă fiorii și mă simt ca și cum aș fi singur într-un univers kafkian unde iraționalul și absurdul devin realitate. Vad oameni cu pensii de 200-300 de lei. Dar mai văd ceva: văd ca plimbarea cu limuzina de lux e desuetă, iar cetățenii care se cred onești își duc odraslele la botez cu elicopterul. Că nunțile se fac în stradă, neținând cont de liniștea publică (e și normal, dacă vreau să arăt lumii că nunta m-a costat 600.000 de euro). Că oamenii se bat la propriu pentru a fi mai aproape de scena unde valorile (sub)(in)culturii maneliste își etalează talentul.
Lasă, acum e o perioadă în care nici măcar in Parlamentul European nu suntem reprezentați cu deosebită onoare. Poate și acolo e vreo criză generală de valori. Mă ambiționez să rămân în țara mea pentru ca e imposibil ca tineretul să accepte situația actuală. Când vor fi în putere, tinerii de azi vor schimba în bine totul. Dar vai! A venit examenul de bacalaureat. A și trecut! Nu și o mare parte dintre elevi. Țin minte că în clasa a III-a am avut ca si disciplină, CITIRE. Atunci, în clasa a III-a trebuia să știu să citesc cursiv. Azi, probă de bac (printre altele) e și citirea cursivă a unui text. La terminarea clasei a XII-a ești examinat daca știi să citești! Nu, așa nu vreau să mă las pe mâna generațiilor viitoare când voi fi pensionar. Cine a văzut filmul Idiocracy recunoaște scenariul din cele descrise mai sus. Acela era film. Aceasta este realitatea.
Toate aceste lucruri m-au determinat să iau o hotărâre majoră: să emigrez. Ce să fie? Undeva în Europa?  Cam greu. Nici aici nu merg bine lucrurile. Australia? E opţiune, dar... e foarte departe şi chiar pe nimeni nu cunoaştem acolo. Statele Unite? Ne tot completăm formularele la Loteria Vizelor. Dar... e o loterie. Viaţa în România e şi ea o loterie cu şanse mici de reuşită. Canada? Asta e! Avem acolo naşii, prieteni, cunoscuţi. Vorbim cu nişte foşti colegi de facultate, soţ şi soţie, deoarece ea are o soră în Canada, şi le spunem decizia noastră, in scopul de a ne crea cât mai multze legături. Cu o deosebită bucurie (!) aflăm că şi ei au de gând să plece în Canada. Oare câţi dintre cei pe care-i cunosc au astfel de gânduri?
Am început demersurile: traducerea actelor – cîteva sute de lei. Eu nu am făcut franceza în şcoală. Engleza o vorbesc destul de bine, dar în partea franceză a Canadei e mai uşor de ajuns. 1400 de lei un curs de franceză. Întocmirea dosarului, care e în curs de desfăşurare, costă câteva sute de dolari canadieni. Pentru a putea pleca vom avea nevoie de câteva mii de dolari canadieni într-un cont pentru a avea o rezervă necesară traiului până la găsirea unui loc de muncă. Costisitor, dar merită. Nu mai e loterie, deoarece punctajul obţinut în urma verificării online ne califică din plin pentru emigrare.
Dar dacă singura problemă ar fi banii, nu ar fi aşa greu. Alta e marea problemă: părinţii mei nu ştiu încă de decizia mea. Sunt bătrâni şi din trei copii, unul e în Germania, unul e în acelaşi sat cu ei (din fericire, dar oare va rămâne?), iar eu mă pregătesc să plec în Canada. Cum vor primi vestea? Îmi e greu să mă gândesc la momentul plecării. Însă, totodată, mă uit la fiul meu de cinci ani. E clar! Nu vreau să crească în condiţiile de aici. Cred că peste ani, mi-ar reproşa că nu am profitat de oportunitatea de a pleca, aşa cum am făcut eu cu tatăl meu care a avut privilegiul ca în anii 73-74 să lucreze în Germania federală şi care s-a întors în România. Mai bine fac ceva, fie și greșit, decât să nu fac nimic.
Am sute de motive de a rămâne acasă: părinții, prietenii rămași, locurile unde m-am născut și am crescut, țara mea pe care am cutreierat-o și care este un autentic tezaur turistic neexploatat, dar un motiv este suficient să mă îndemne să plec: VIITORUL. Aici nu-l văd. Dincolo, poate am să-l construiesc pentru fiul meu. Dragi politicieni, m-ați convins. Eu plec. Voi ce faceți?"

----------------------------------------------------------------------------------------------------------
COMENTARIU

dascalulCanadian la 13 octombrie, 22:16 a spus:
Un articol din seria: motivatii puerile de a scapa de romanii din tara.

Ceea ce vrea fiecare sa faca, il priveste personal , nu e subiect de articol la ziar. In plus, tot articolul se axeaza pe framantarile acestui dascal cu privire la greutatile pe care le are la ora actuala, pe nemultumirea lui de dascal in Romania. Asta e cel mai bun mod de a te autodeceptiona. Cand vrei sa iei o decizie inteleapta, te interesezi si te vor framanta in special problemele din mediul in care intentionezi sa te muti nu de unde pleci. Iar articolul vostru ignora cu desavarsire situatia din Canada. Prin asta vad ca perpetuati ideea ca din oficiu, in alte tari e de la sine inteles totul perfect , sau fara discutie mai bine ca acasa. Asta este cel mai denigrant lucru pe care il puteti face la adresa Romaniei si unul din cele mai bune metode de a manipula pe cei neinformati. Nici nu mai sunt sigur ca o faceti din naivitate , deja cred ca o faceti cu intentie de atata timp si cu atata indarjire.

Deci eu zic sa ne uitam putin si in ograda celor unde plecam sa ne traim restul vietii daca anumite aspecte par sa ne deranjeze atat de mult acasa. Si ma refer in special la multe neplaceri ale dascalului nostru din Romania. Asta si pt ca am ajuns sa fiu dascal in Canada, nu atat din pasiune , ci mai degraba din conjunctura nefaorabila de aici. Ceea ce dascalul nostru vad ca nu stie sau nu vrea sa stie este ca ceea ce el remarca cu tristete ca se intampla in Romania, nu este nimic altceva decat aducerea invatamantului romanesc la acelasi nivel cu cel din tarile "civilizate". Isi imagineaza el ca in Canada poti da elevii afara de la ore, sau ca le poti da note proste pe baza comportamentului, sau ca ii poti mustra? In nici un caz. Mai pune si problema ca nu-i voie sa injuri elevul... la asta nu zic ca e voie sau nu-i voie la altii, dar tu ca profesor asta ai in cap sa faci cu elevii, sau cu indiferent cine, iti sta in natura ta sa injuri? Imi pare rau ca esti profesor. Isi imagineaza el ca ii pasa cuiva ce nivel de predare ai la ore pt a lua un salariu mai bun in Canada? Si crede el ca salariile in invatamant sunt stabilite dupa nivelul de eficienta la ore al dascalului? Delirant.

Acesta dascal a urmat cursurile obligatorii, inteleg ca nu ar fi fost de acord cu ele altfel, de Consiliere si orientare pe care le considera de prost gust si fara o valoare de vreun fel, insa refuza sa vada esentialul si anume ca asta era cerinta pt aliniere europeana. Deci problemele dascalului din articolul nostru nu sunt cu invatamantul romanesc, ci cu invatamantul la nivel international, insa nu e capabil sa inteleaga acest lucru, fiind prea concentrat asupra propriei conditii actuale.

Nu e multumit dascalul nostru nici cu programa de la cursuri, este prea restransa zice el. Deci in Canada totul este pe placul sau? Nu stiu pe placul sau dar categoric eu gasesc ca programa din Canada este de-a dreptul ilara. Daca in Romania e bonsai aici in Canada avem de-a face cu lastari.

E clar pt acest dascal ca sistemul de valori in Romania e rasturnat, dar nu se intreaba pt o clipa cine l-a rasturnat si cand, ca lucrurile nu au fost mereu ca acum in tara. Si nu stie raspunsul pt ca nu se uita macar in ograda celor unde vrea sa ajunga la un trai mult mai bun. Daca s-ar uita ar vedea ca sistemul valorilor, sau mai bine zis al nonvalorilor din Romania actuala este copia fidela a sistemului de nonvalori din Canada sau alte tari asemenea. Prin carte vrea el sa-si asigure un trai decent in Canada. Ma face sa rad. Eu ca profesor la liceu nu am bani sa imi asigur subzistenta in timp ce am elevi care vin la liceu cu masini de lux noi. Ei , cum sunt valorile aici dragul meu dascal?

Si nu ai incredere sa te lasi pe mana noilor generatii din Romania, dar ai curaj sa te lasi la mana noilor generatii din Canada? Intreb si eu ca am elevi care vor neaparat note mari si pt asta se duc la scoala publica, iau cursurile in paralel la o scoala privata, fac meditatii in particular, dar nu ar pune mana sa faca si ei ceva cu mana si capul lor nici in ruptul capului. Daca nu le baga cineva in cap totul e clar vina celui care incearca sa ii invete.

Nici nu vreau sa mai insist pe metodele pe care si acest dascal considera ca sunt normale cand isi pune problema stabilirii in Canada. Se pare ca a devenit normalitate si printre romani sa se bazeze pe coruptie si nepotism ca si printre ceilalti canadieni. Zice el ca deja are rude in Canada si astfel are sanse sa o duca bine si el aici. Categoric are dreptate cu asta de vreme ce doar prin coruptie se mai obtin joburi in Canada, dar atunci nu inteleg de ce atata blamare a societatii romanesti cand el este de fapt unul din cei care cauzeza o mare parte din probleme cu o astfel de mentalitate.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

time traveler la 13 octombrie, 22:30 a spus:
Si mie mi se pare ca am calatorit in timp de cand am venit in Canada numai ca eu sunt convins ca m-am intors in timp, pe vremea cand in Romania lucrurile erau ca aici, adica prin anii 70.

Ce sa-i faci, acelasi loc, pareri total diferite.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

11 comments:

  1. Doar cateva note, persoana care a scris comentariul uita sa ne spuna de ce a ales cariera de dascal in Canada si de ce prefera sa lucreze in continuare ca si dascal impotriva tuturor neajunsurilor care le evidentziaza. Oare pentru ca dupa ceva ani de vechime se ajunge la 50-60 k pe an in conditziile in care are vacantze care se cumuleaza la aprox 3 luni pe an; vacantze in care daca vrea sa mai lucreze si sa faca scoala de vara o sa-i mai aduca ceva bani in buzunar???
    Da, din pacate la ora actuala Romania incearca cu disperare sa copieze tot ce vede peste gard, acum vreo cateva zile mi-au cazut in mana niste reviste romanesti si a fost socant sa vad la fiecare 20 de cuvinte un "furculition"; erau scrise in cea mai groaznica "romgleza" pe care o vorbesc pe aici doar cei care incearca cu disperare sa arate integratzi.

    ReplyDelete
  2. Poate pentru ca e mai convenabil sa lucrezi ca dascal ( cu toate neajunsurile ), decat sa lucrezi in constructii la - 20 C, sau sa liverezi pizza ?

    E adevarat ca profesorii " titulari" au salariile despre care tu vorbesti. Insa ... cine prinde joburile alea ? Imigrantii ? Cunosc personal, profesori imigranti la un colegiu in Toronto, care spun ca se asteapta de 8 ani pe liste, eliberarea vreunui post . Asteapta ca suplinitori : iar astia au salariile mici, ore... cand li se dau, locatiile cele mai proaste si la intervale de timp care le ocupa intreaga zi, etc. Asteapta nu doar ei, ci .... majoritatea profesorilor de la colegiul ala : lista e lunga, si sunt multi inaintea lor...

    Un alt profesor la cursurile de emigranti, e frustrat ca degeaba a facut scoala canadiana si are calificarea necesara .... joburile le ocupa functionarii de la stat, iesiti la pensie, dar care au dreptul sa predea ( desi n-au scoala necesara ). Si au prioritate la angajare...

    ReplyDelete
  3. nu as fi raspuns daca nu stiu 2 cazuri concrete care acum lucreaza ca si profesori plini si se indreapta catre salariile de care vorbeam, este adevarat ca au fost profesori(mai bine zis profesoare) si in Romania si crede sau nu le-au fost recunoscutzi totzi ani de catedra din Romania, de aia au si ajuns la acele salarii dupa doar 2-3 ani de profesorat in Canada, mai trebuie mentzionat ca sunt profesoare de tot felu de stiintze in limba franceza si ca au facut cam 2-3 ani de scoala aici pana sa primeasca hartiile la mana.
    Daca vrei sa fi profesor in limba engleza concurentza este foarte mare, mai ales in GTA, si emigrant fiind sansele sunt intradevar catre 0, in schimb in zona GTA sunt foarte multe scoli cu programe in limba franceza si cam totzi parintzi care vor sa scoata ceva din copii incearca sa isi trimita odraslele la aceste scoli, de aici probabil si un interes putzin mai mare in ce invatza pruncul la scoala decat in restul scolilor. Una peste alta eu cred ca lucreaza in avantajul emigrantzilor care cunosc ambele limbi. Rednecksi de Ontario nu vor invatza niciodata limba franceza si deci nu iti vor face concurentza, iar cei din Quebec sunt prea batutzi in cap si frustratzi ca sa iasa de la ei din provincie si sa vina in Ontario. In consecintza se pot gasi posturi de profesor in limba franceza mult mai usor decat cele in limba engleza unde piatza este saturata.

    ReplyDelete
  4. Profesorilor alora suplinitori ( unul de stiinte, altul de chestii umaniste )din Ontario, nu le-a recunoscut nimeni nimic din experienta romaneasca...

    ReplyDelete
  5. Pentru cei interesati, in Quebec se recunoaste experienta in invatamant din Romania (integral).

    ReplyDelete
  6. stiu din povestile lor ca la faza de suplinit este cel mai nasol, cum ziceai, ore putzine, stai calare pe telefon si asteptzi sa te sune, nu iti vine sa zici nu la nici una dintre oferte ca poate nu te mai suna data viitoare, samd. Nu stiu exact ce si cum trebuie sa faci ca sa iti recunoasca ani de catedra din Romania. Dar pe de alta parte stiu ca toate regulile si legile sunt relative, paralela o pot face cu experientza de condus, in primi ani nici o firma de asigurari nu vroia sa ne recunoasca experientza din Romania, schimbam asigurarile cam in fiecare an, acum ceva vreme am ajuns la meloche monnex... ne-au recunoscut totzi ani de condus din Romania fara sa i intrebam macar, informatzia deja exista in bazele de date ale ministerului de transporturi de pe vremea cand am mers cu carnetele de conducere din Ro ca sa dam examne pentru cele canadeze. Mai intelegi ceva??? In afara de faptul ca totul e groaznic de relativ? Nici eu :)

    ReplyDelete
  7. Big Daddy : eu am inteles foarte clar un singur lucru, si anume ca nu sunt joburi in invatamant. Asteapta oamenii aia de 8 ANI sa apara un job. Si nu asteapta de masochisti ce sunt ( pe lista sunt multi canadieni nascuti-educati aici ), ci pentru ca nu sunt alte optiuni.

    ReplyDelete
  8. exact cea ce ziceam, joburile din invatzamant nu sunt chiar atat de rele precum vrea autorul comentariului sa insinueze, el zice ca a ajuns in invatzamant din cauza ca nu are alta optziune si apoi se da ranit ca ce nasol e, daca era atat de nasol si nu avea nici o perspectiva isi cauta alt job, pentru cei nascutzi si educatzi aici nu am nici o simpatie pentru ca au mult mai multe optziuni decat cei venitzi, sunt convins ca daca vor sa lucreze catedra intreaga ar putea sa aleaga unul dintre orasele si satucele din afara GTA. De acord, esti la tzara si daca mai esti si imigrant o sa se uite la tine ca la urs, dar nu si pentru cei nascuti-educatzi aici. Sunt convins ca aceasi situatzie este in orice alt oras mare din lumea asta. Nu imi spunetzi acum ca ploua cu posturi de profesor in Bucuresti si ca le potzi obtzine fara nici un fel de cunostintze/relatzii, sau aiurea in vreunul din orasele mari Europene.

    ReplyDelete
  9. cum spune cineva mai sus, in Quebec se recunosc anii de invatamant din Ro

    Dureaza ceva timp pana cand sunt gata echivalarile si se deschid posturi permanente dar se rezolva. Si chiar daca incepi de la 0, se incepe la 35 000/an (adica salariul mediu care e de ajuns pt a depasii nivelul de supravietuire de care zice cel care a facut comentariul) si salariul urca constant timp de 17 ani pana la maximum actual de 65 000. Nu mai vorbim de 3 luni vacanta pe an. Deci nu e deloc chiar asa rau.

    ReplyDelete
  10. ---------------------------------------------------------------------------------------
    Hi there, awesome site. I thought the topics you posted on were very interesting. I tried to add your RSS

    to my feed reader and it a few. take a look at it, hopefully I can add you and follow.
    ----------------------------------------------------------------------------------------
    Australian de imigrare

    ReplyDelete

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.