Doctor Yourself

Tuesday, January 11, 2011

Sky is the limit

Am sperat sa nu fie cazul sa scriu postarea asta : poveste adevarata 100 % .

Stim cu totii, ca in Nort America, "sky is the limit" . Ni s-a impuiat capul cu tchestia asta, atat cat eram in Romania, cat si in Canada. Ni se repeta mereu lozinca, suntem mereu indoctrinati cu ideea ca aici depinde doar de tine daca esti bogat sau sarac. Mda, d'aia e plina America de bogatasi : numai unul si unul la fiecare pas ...

Am avut un prieten dintr-un sat vecin cu al meu, care a venit in SUA cu vreo cativa ani inaintea mea. Si stim doar cum aici, studiile nu sunt recunoscute, deci trebuie sa faci faclutatea din nou. Si stim de asemenea, cum fara studii aici, munca de jos scrie pe tine, sau munca prost platita, level entry ( daca esti norocos sau ai pile ).
  S-a angajat la o fabrica, pe ture de noaptea : pentru ca sporul de noapte ii marea salariul. Si avea nevoie de bani, sa ca-si puna in fondul de pensii : ca din pensia de la stat, nu si-ar fi permis sa-si plateasca nici macar chiria ( same in Canada ). Mai facea si ovetime, sa adune un ban in plus ... A avut noroc , pentru ca, compania in care muncea, i-a platit cursurile la facultate, cu conditia sa ia note de A ( maxime ). Daca nu, ar fi trebuit sa-si plateasca el cursurile respective, si nu si-ar fi permis ( aici studiile costa ENORM, comparativ cu Europa. Un curs de electrician , de weekend, 6 luni, in Canada costa 10.000 $ ... ).
    Asadar, venea de la munca, dormea, facut mancare, cumparaturi, menaj, invatat din greu, mers la facultate. In ritmul asta a functionat vreo 8 ani. Nu-si lua decat 2 cursuri pe semestru, ca mai mult nu putea sa faca fata.

Noi ne contraziceam adesea, pentru ca ii spuneam mereu ca alearga dupa himere in SUA, cand in Europa ar putea sa obtina mult mai simplu acelasi lucru, cu efort si bani considerabili mai putini. Ma contrazicea pana in panzele albe, ca in America e cel mai bun sistem din lume, cea mai tare tara, cea mai, cea mai. Si mai bine decat in America nu se exista nicaieri pe planeta, si au am mofturi si sufar de scenarita.
    Ca asta e ....ca sa reusesti in America, trebuie sa muncesti, sa faci eforturi, bla-bla.
am incercat sa-i spun sa vada lucrurile mai adanc decat partea superficiala si stralucitoare a Americii. Am incercat sa-i spun ca pretul platit si efortul este mult prea mare, si ca nu merita. Si poti gasi ceva mai bun, in alta tara, daca cauti....
Da, am vazut multi romani in Canada, care dupa 2-3 ani, nu concep sa nu-si cumpere casa pe datorie, chiar daca p platesc triplu si vor avea rate pana si dupa ce ies la pensie ... Nu conteaza. Si pentru asta, si-au luat cate 2 joburi, trag ca vita la jug ( ca atunci cand sistemul nu-ti permite sa ajungi la un job bine platit ... ). Dupa care clacheaza fizic. Sau psihic. Sau renunta la casa, si raman cu banii pierudti ... Cunosc personal cazuri.

Dupa vreo 10 ani de chin in ritmul de mai sus, amicul meu m-a sunat sa-mi spuna ca are probleme de sanatate : minore. Ca nu mai doarme. Aproape deloc ... Asta era la mijlocul lui iulie.
El locuia singur, n-avea pe nimeni aici. L-am trimis la urgenta . Acolo, facut analize, totul ok. Internat doua zile, totul ok , doar ca nu a putut dormi in spital, din cauza forfotei ( asta mi se pare normal )
Nu si-a mai permis sa stea internat, din cauza facturilor usturatoare ( asigurarea de la job ii platea doar 50 % ) ....remember Sicko ?  http://www.imdb.com/title/tt0386032/
    L-au trimis acasa , dotat cu cele mai tari somnifere, pe care le lua ca pe bomboane ....degeaba !

S-a dus la neurolog ...totul era ok. Facut tomografie, totul ok. S-a dus la psihiatru, cica e stresat, in resu totul ok. Facturile curgeau, mii de dolari, omul intrase in panica. El tot nu dormea. La serviciu nu s-a mai putut duce, ca nu mai avea putere. Concediu medical, atat in SUA cat si in Canada....nu exista . Asa ca si-a luat concediul de odihna, dupa care ramane asa intre in somaj  pana cand se va simti din nou bine, apt sa mearga din nou la munca.
   Teama ca isi va pierde jobul era enorma, mai ales ca acum in criza, nu mai poate sa-si gaseasca job, si cum va supravietui el ? Ca din ajutorul de somaj nu-i ajunge nici sa-si cumpere mancare. Si in Romania nu vrea sa se intoarca, pentru ca e mai rau. Si nu vrea nici sa ajunga homeless in SUA .

Prin sfarsitul lui august, am vorbit din nou. Tot nu dormea. Atipea cateva minute pe noapte, in reprize scurte : si asta cu somnifere ! Nu mai avea putere sa conduca masina, nici sa tasteze la calculator. De mancat manca foarte putin, ca nu mai avea nevoie. In timp ce vorbeam, avea secvente in care creierul intra pe safe-mod si delira ( exact ca in momentele de dinainte de a adormi, cand nici nu dormi, nici nu esti treaza, si "vezi, auzi" chestii ). In rest, era o stare continua de surescitare si nu mai aparea nevoia de odihna si de somn .

   Era disperat. La urgenta nu mai voia sa mearga, pentru ca se repeta povestea de data trecuta, plus facturi de mii de dolari ... I-am zis, sa mearga la clinicile din Mexic ( e cunoscut pentru turismul medical, cu cetatenii SUA ), si sa se interneze acolo. Macar isi incearca sansa ...
    Imi era destul de clar ca deja sistemele din organism incep sa se retraga si sa functioneze in slow motion ... moartea nu mai putea intarzia mult. Nu mi-am permis sa-i spun ce cred, pentru ca oamenii sunt ciudati si nu suporta sa le spui lucrurilor pe nume ( eu as fi fost recunoscatoare sa mi se spuna ca moartea e pe vine... ). Am insistat doar sa se duca in Mexic la clinica, sau la urgenta in SUA, sa se dea cu curu' de pamant in triaj, ca e extenuat si nu mai rezista, sa-i faca aia ceva.
   Desi, imi era clar ca nu prea au ce sa-i faca, pentru ca neurologia e in stadiu primitiv : ei nu stiu cum functioneaza creierul si cum sa-i restabileasca functiile ( daca ar stii, eu as vorbi acum fluent engleza ).


Atunci, mi-a spus ca a inteles ca si-a fortat organismul, in disperarea de a accede la un job mai bine platit, si la o viata decenta. Ca sistemul ii spunea ca aia's pasii care trebuiesc parcursi, pentru a-ti asigura o viata normala. Si ca regreta.
  Ca de cand a venit in SUa, a fost robot programat sa munceasca-invete, sa se chinuie sa-si asigure traiul si un viitor mai bun . Ca are 40 de ani si a trecut viata pe langa el, si si-a invatat lectia. Imi spunea ca dupa ce o sa se faca bine, o sa renunte la viata de sclav in SUA ( mda, cica in final, nu  eu eram cea care sufeream de scenarita, ci .... aia care cred in "sky is the limit"  ) si o sa se mute in America de Sud .
Voia sa vina cu noi in Costa Rica .... nu mai conta ca va trai de azi pe maine in minimum necesar acolo ... Conta ca acolo ar fi avut VIATA de om, si de sclav.

Au trecut cateva saptamani si nu l-am mai vazut pe net. Ieri i-am lasat un mesaj sa-l intreb cum se mai simte. Azi o prietena din Romania, m-a contactat pe net sa ma intrebe ce s-a intamplat cu el, ca mama si fratele lui au fost anuntati ca a fost gasit mort in apartamentul lui. Si acum amandoi sunt in America, sa-i repatrieze corpul ...
   Nu este el primul caz de moarte prin extenuare. In Romania, primul caz mediatizat a fost al Ralucai http://schimbarea.blogspot.com/2007/05/raluca-murit-de-extenuare-la-32-de-ani.html
  

P.S. Ca veni vorba... In Canada, mai precis in Calgary, a inceput sezonul sinuciderilor *( adica ....a nins ... ). Aici gasiti o statistica a sinuciderilor in Canada. E drept ca e veche, dar e eficienta... http://fathersforlife.org/health/cansuic.htm

1 comment:

  1. Trist. Foarte trist.
    Probabil ca sunt si unii care resusesc in USA, dar le trebuie noroc, mult noroc.

    ReplyDelete

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.