Doctor Yourself

Tuesday, January 11, 2011

Planeta drogatilor

Am sa argumentez mai jos de ce consider eu ca toti oamenii se drogheaza. Ofticosii e mai bine sa nu citeasca.

Traim intr-un sistem sclavagist, avem conditia de sclavi si constient , sau mai putin constient, simtim asta. Cel putin munca de o viata pentru a supravietui si a functiona ca niste roboti ( casa - munca - vacanta ), nu doar ca ne indobitoceste, dar ne darama psihic. N-am sa insist pe subiect, ca sunt altii care descriu sclavia mai bine decat mine http://baldovinconcept.blogspot.com/2009/12/educatia-un-alt-instrument-fundamental.html
Eu vreau doar sa spun, ca in momentul in care "paharul" incepe sa se umple, avem nevoie de a evada temporar din lumea in care traim. Si pentru asta, stapanii de sclavi au inventata distractia, tv-ul, fotbalul, etc. De toate pentru toti, pe alese, pentru fiecare om si nivel de cultura. Fiecare om, are o nevoie mai mica sau mai mare de a evada : cei cu nevoile mai mici, se vor multumi cu drogurile permise, care ii vor ajuta sa suporte realitatea, fara sa innebuneasca.
Si cei a caror suferinta este mult mami mare, nu vor mai putea fi satisfacuti de drogurile legale, si astfel sunt siliti sa apeleze la drogurile de mare risc. Suntem dresati sa credem ca doar cei care considera droguri de mare risc sunt drogati si ca ei trebuiesc blamati, aratati cu degetul, pusi la colt. Consider doar ca au o sensibilitate mai mare, sau un psihic mai fragil, care nu face fata eficient conditiei de sclav. Din acest motiv, societatea ar trebui sa-i ajute sa supravietuiasca pihic, in mod decent. Pedeapsa nu este solutia, pentru ca, cauza nu este nevoia de "fun" , ci nevoia de a evada dintr-o realitate insuportabila pentru ei.
Atata timp cat vom avea sclavie, vom avea si drogati : sclavi fericiti nu s-au inventata inca ...

Altii, se drogheaza cu droguri legale, in timp ce ii blameaza cu ipocrizie pe aia care prizeaza cocaina. Ei se ametesc cu tutun, cu alcool si considera ca asa este "normal". Atata timp cat o substanta da dependenta, siau tulbura functionarea normala a creierului, drog se numeste, indiferent ca e acceptata sau nu de legislatie. Da, sistemul este suficient de pervers, incat sa permita droguri legale pentru sclavi : trebuiesc sedati, ca sa nu innebuneasca si sa ramana docili. Si daca vinzi un drog populatiei, sub denumirea de "aliment", totul s-a rezolvat ... Oamenii oricum nu gandesc, ci doar mimaza gandirea, adoptand tiparele de gandire pe care sistemul, societatea le induce.

Mai este gasca gospodinelor, care se drogheaza cu mancare ( bulimia ) sau cu lipsa ei ( anorexia ). Tot un drog se cheama ca este, atat timp cat ne ofera placere si o evadare din lumea reala. Da, mancam, ca sa ne simtim bine, si nu pentru ca ne este foame. Mancam mecanic, de nervi, de stres, de placere, sa ne eliberam. Eu nu vad diferenta dintre a manca pentru a ne simti psihic bine, si a lua o doza de cocaina, pentru a ne simti psihic bine : eventual periculozitatea drogului, dar e irelevant in contextul acesta.
Da, femeile au un drog extrem de costisitor si foarte bine cultivat de mass-media : shoping-ul. Pe la noi se cumpara in nestire, lucruri inutile, lucruri pe care de multe ori nici nu au unde sa le mai depoziteze ...nu conteaza. Conteaza doar evadarea din lumea reala, pe care le-o produce vizitarea magazinelor si cumpararea de obiecte. Care obiecte, adeseori, a doua zi sunt returnate , pentru ca unii realizeaza ca au cumparat in exces, si isi vor banii inapoi. Shoping-ul functioneaza ca un drog, pe care sistemul il incurajeaza , mai ales prin intermediul modei : daca nu esti imbracat in ultima "uniforma" aparuta pe piata, esti un fraier, clar. Trebuie musai sa dai fuga in magazine sa-ti cumperi. Da, dupa ce euforia shoping-ului trece, apare depresia , despre care multe femei vorbesc : depresia care se instaleaza cand ajungi acasa, si stralucirea dispare si constati ca ceea ce ai cumparat este inutil.
Femeile au inventata un 'remediu " ( de fapt, inclin sa cred ca barbatii l-au inventat : protectie anti-shoping ! ) : se numeste "windows shoping ". Adica merge femeia si se zgaieste prin vitrine, in timp ce isi imagineaza ca isi cumpara una-alta. Pe care, in realitate, nu le mai cumpara .... Insa ii ramane extazul dat de drogul shopping-ului : magazinele, isi alege haine, le probeaza, se parfumeaza cu testerele, se machiaza tot cu testerele, bla-bla.

Mai sunt cei care se drogheaza cu hobby-uri. De la colectionari de chibrituri, pana la tot felul de ocupatii, pasiuni, mai mult sau mai putin hilare. Ideea e ca persoana respectiva primeste o doza puternica de placere cand se ocupa cu un hobby, evadeaza din lumea reala . Isi ia doza de drog, care il va ajuta sa mai functioneze o buna bucata de timp ca sclav . Mare adevar vorba aia cu "paine si circ " ...
Da, fac si eu parte din gasca asta : ma droghez cu ciocolata si prajituri ( pe astea mi le fac singura ). Si ma uit la Tom si Jerry . Da, stiu, par a fi inofensive si normale, insa functioneaza exact ca si drogurile, au acelasi rol, doar ca sunt mai nevinovate si nu dau dependenta ( mai putin ciocolata ).

De departe, cea mai consistenta gasca a drogatilor, sunt cei care se drogheaza cu religia. Religia e drogul aproape perfect : cere totul, sa-i sacrificam tot ( pana si gandurile noastre ), sa gandim doar in limitele impuse de cartile sfinte si dogme, sa sedem cuminti la locurile noastre, in speranta unei vieti mai bune ...pe alta lume ! Cu alte cuvinte, ne transforma in sclavii cei mai docili. Nici macar nu are nevoie de instrumente de represiune : singuri ne cenzuram si ne reprimam, ca sa recpectam ce ne dicteaza religia ! Ne-au transformat in prizonierii care se pazesc singuri sa nu evadeze ( caci da, pierderea "credintei" e cea mai mare drama care o poate suferi cineva... ).
Ceausescu s-ar rasuci in mormant de invidie, daca ar realiza ca el a avut nevoie de un imens aparat de represiune, si cheltuieli enorme, ca sa faca populatia cat de cat docila ! Si cand colo, vine religia si aresteaza mintile oamenilor : simplu si mai eficient decat orice alta solutie. Inchizi mintea unui om intr-o inchisoare mentala, si l-ai transformat intr-o marioneta.
Da,e un drog, pentru ca ....promite ! Promite oamenilor ca vor avea in alta lume, ceea ce nu au acum. Si cum speranta moare ultima .... E un drog pentru ca ii sedeaza pe credinciosi, si ii determina sa traiasca o iluzie, sa evadeze in lumea celor credinciosi : unde totul e bine, frumos, iubire, ingerasi, fluturasi si alte bazaconii. Sunt sedati cu sentimente, clar. Ei aleg sa vada doar partea "frumoasa " a realitatii, sa-si puna mintea pe "off" si sa se rupa de realitate ( ca realitatea e greu de suportat, e adevarat ).
Si da, nu cumva sa vii cu dovezi si argumente sa le arati ca sunt dusi cu zmeu', ca asta le va ameninta lumea lor iluzorie, si vor intra in sevraj .... comportament tipic de drogat ....

Mai e si gasca celor care se drogeaza cu sentimente. Cu iubire, in speta ...
Iubirea e frumoasa, e o nevoie de afectivitate, insa e un drog. Pentru ca, atunci cand ne indragostim, cand iubim, se produc modificari chimice in creier, ne indunda cu hormoni, ceea ce se traduce printr-o stare de euforie, fericire, bla-bla : parca exista o pastila pe nume Extasy ...
Nu, nu sunt rautacioasa degeaba : e o chestiune chimica, demonstrata, experimentata. Cu cat ne simtim mai bine, cu atat ne alimentam starea de iubire ( PENTRU CA NE CONVINE ) cu ganduri despre omul iubit, despre fericire, etc. E ca un cerc : iubim pentru ca NOI sa fim fericiti.
Da, declaram ca vrem fericirea omului pe care il iubim : de buna seama ca o dorim, din moment ce iubirea pt el ne drogheaza pe noi ! In esenta, interesul poarta fesul ... Iubirea fiind drogul nostru, clar ca avem nevoie de prezenta obiectului iubirii noastre !
Si argumentez mai jos, ca la originea iubirii sta egoismul . Avem un cuplu de indragostiti : el incepe sa se comporte mizerabil, ea in mod firesc, se raceste si apoi divorteaza ( daca nu e masochista ). Si acum ma intreb : cum se face ca iubirea dispare / apare, in functie de interesele noastre ? Daca situatia a devenit insuportabila pentru femeie, in mod "firesc " , iubirea a "disparut " .... Daca iubirea ar fi iubire pentru celalat si nu in intersul nostru, (asa cum declaram ), rezulta ca indiferent cum s-ar purta barbatul acela, chiar daca femeia va divorta, iubirea pentru el ar trebui sa ramana nestinsa. Ceea ce nu se intampla.
Pentru ca, logic si rational este ca femeia sa zica : o, nu-mi convine comportamentul tau, plec,. Dar felul in care tu te comporti, nu are cum sa-mi afecteze iubirea pentru tine : eu te iubesc in continuare, pentru ca ESTI TOT TU ! Este aceeasi persoana , acelasi barbat, si cand erau indragostiti, si cand se dusmanesc dupa divort. Singurul lucru care s-a schimbat, este comportamentulu lui, care nu mai era in interesul femei : deci nu mai exista interes sa-l iubeasca ! Si printr-un proces inconstient, iubirea a ...disparut, odata cu interesul pentru acel barbat !

E ca la piata : se intalneste cererea cu oferta. Suna sinistru, insa asa este. Dovada : cum se face ca nu poti iubi un om incompatibil, un om cu un comportament care te dezgusta ? Simplu : pentru ca ceea ce el iti ofera ( sa zicem X ) , nu se potriveste cu ceea ce tu astepti ( sa zicem Y ). Si atunci, in mod ipocrit, spunem ca "nu suntem compatibili ". Adica, mai frust vorbind : ceea ce tu imi oferi nu ma intereseaza, deci nu te pot iubi.
Cand apare cineva la care regasim o buna parte din asteptarile noastre ( si nu ma refer la partea materiala ), brusc suntem compatibili, atrasi de persoana respectiva, si avem sentimente. si apare iubirea. In momentul in care, peste timp, oferta lui s-a schimbat, si nu ne mai ofera acel X, iubirea dispare si ea, dupa cum bate vantul interesului .
In esenta, oricat de greu este sa recunoastem asta, totul se reduce la : felul in care ma simt cand sunt cu tine, la interesul MEU. Si apoi al tau, si apoi al nostru ... Este valabil atat pentru barbati, cat si pentru femei.
La fel e si cu prietenii, cunostintele : selectam un cerc de prieteni cu care NOI ne simtim bine. In momentul in care nu ne mai simtim bine, prieteniile se rup, se racesc.

Si da, chiar si sufletele caritabile, iubitorii de animalute, de ce vreti voi, sunt condusi tot de interesul personal si nu de dragoste ( iubirea devine doar consecinta indeplinirii interesului personal.) Iubirea este doar EFECTUL si nu CAUZA ! Am grija de animalute pentru ca intai si inainte de toate, EU sunt fericita cand fac asta. Si abia apoi vine iubirea pentru animalute, ca o consecinta.
Dovada : iubim doar ceea ce ne face fericiti, ne place. Nu iubim ceva care ne displace profund : este o contradictie, o imposibilitate. De ce este o imposibilitate ? Pentru ca, la origine sta indeplinirea interesului personal : adica sa facem ceva, sa stam in preajma cuiva, care Ne FACE fericiti, bucurosi, ne da o stare de bine.
Din punctul meu de vedere, este o ipocrizie maxima sa afirm ca iubesc pe cineva, animalutele, sa zicem, pentru ele insele : nu, le iubesc pentru starea de bine pe care o am cand sunt cu ele. Daca , de exemplu eu ( si in locul meuputeti sa puneti oe oricine, ca rezultatul e acelasi ), sunt oripilata de animale, nu le suport, niciodata nu le voi putea iubi : pentru ca inainte de iubire, sta interesul personal. Pentru ca instinctual, suntem programati sa ne urmam intersul si sa ne satisfacem nevoile noastre si apoi ale altora ... sa alegem placerea si sa fugim de suferinta ( asta este tot interes personal ).
Ori nevoia de placere, este baza comportamentului uman. Nu vom vedea niciodata ( decat pe masochisti si pe cei care nu au alta solutie ), stand intr-o relatie in care sunt profund chinuiti, cu un om pe care il urasc, sau facand lucruri care le produc suferinta.

Da, iubirea e un sentiment frumos, confortabil, insa cei care sustin ca nu este egoista, sa o lase jos ca macane.

No comments:

Post a Comment

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.