Doctor Yourself

Thursday, January 13, 2011

Pe plantatie

Ieri am fost pe plantatie : 6 ore "on call " .
On call, este munca temporara, te duci cand te cheama. e foarte avantajos pentru patron : nu platesti multe taxe, nu trebuie sa-i faci contract, nu trebuie sa-i dai beneficii, il dai afara cand vrea muschiu' tau, n-ai nici un fel de obligatii, e legal.
   Pentru "angajat", este ca in feudalism : esti fara nici un drept, la mana boierului. Nu, astea nu's situatii rar intalnite, ci sunt o practica obisnuita a patronilor, de a-si proteja, legal, costurile de productie... Data trecuta, am lucrat zi de zi, timp de 2 ani ( 2 ore/zi ) .... " on call " ! Daca am cerut contract, patronul mi-a zis-o clar ca daca nu-mi convine, pot sa plec, pentru la usa sunt zeci de imigranti disperati sa supravietuiasca, si care ar accepta orice job, orice conditii. Iar asta este adevarat. Oricum m-a zburat din "job" rapid, ca indraznisem sa ridic pretentii . nu mi-o spuneti pe aia cu plangeri legale, ca stim cu totii care's legile sipe cine protejeaza. Au patit-o altii, cu salarii neincasete ultima luna, si dupa N-spe mii de plangeri peste tot, a primit.....salariul minim pe economie ( desi salariul din contractul scris, era mult mai mare ).

Asadar, m-am trezit de dimineata, injurat de toti mortii, sfintii, Mnezo si ce mi-a fost la indemana, cand am realizat ca tot aici ma aflu, si nu la broscute ....
Mers o ora cu tramvaiul si metroul, pana la dracu' cu carti, unde se afla ....garajul . Ca nu pot sa-i spun altfel decat garaj. era o hala mare, in care 5 baieti tipareau un ziar gretuit , pentru o anume etnie. eu si inca  5 femei, asteptam afara sa vina supervizerul. Vine nenea, ne face semn sa-l urmam, ne aseaza la niste mese, si ne explica cum anume trebuia sa punem nicte pagini cu reclame, in ziar. Si go on !
   Nici cine sunteti, cum va cheama, cine v-a trimis....nimica ! Tot ce conteaza era sa muncim. Munca nu era grea, ci doar oligofrena.... Singura problema era ca trebuia sa stai in picioare, fara posibilitatea de a te rezema .... 6 ore cat eram noi " on call " ! Nu puteai sa trisezi, nu puteai sa te odihnesti nici o secunda : supervizeul si ajutorul lui, stateau cu ochii pe noi, ca pe butelie, si nu ne lasau un minut singure. Mesele erau puse la distanta mare unele de altele, tocmai, pentru ca sa nu poti vorbi cu vecina, si sa incepinesti ritmul lucrurlui ...  Toatul era gandit astfel incat sa scoata eficienta maxima, pe bani cat mai putini ( salariul minim pe conomie ) ....
     Dupa 5 ore, simteam ca ma prabusesc ...scaune nu erau in garajul ala... Nu-mi mai simteam picioarele, genunchii nu ma mai ascultau. Imi venea sa plang, imi venea sa plec ( da' stiam ca si la alte joburi daca ma voi duce, conditiile vor fi la fel, baniii tot aia ) . La un moment imi venea sa-i zic supervizerului ca ii platesc eu din buzunar, 10 $ pe ultima ora, numai sa ma lase sa plec mai repede, sa ma pot aseza .... Imi era sete, nu erau pahare, nu aveam de unde sa bem apa decat la WC ( era un robinet infect si mi-a fost frica sa beau apa ).
   Norocul meu a fost ca am terminat treaba cu jumatate de ora mai devreme. ... Atunci, m-a intrebat din ce tara sunt, cum ma cheama. Cand a auzit Romania, s-a luminat la fata : wow, romanii sunt buni muncitori ! Ca el in garaj lucreaza cu 4 baieti romani " on call " DE ANI de ZILE, si foarte multumit !

Deci aia 4 romanasi care muncesc in conditii de .... n-am nici o indoiala ca o fac din pasiune pura ... Pentru ca stim cu totii, cand aterizeaza imigrantii pe aeroport, cum sunt primiti cu produsele "traditionale si specifice " : covorul rosu, paine si sare, curry, Dim Sum, sirop de artar, kebap si muulte altele.
   sS stim cu totii cum ne sunt apreciate dimplomele si experienta in munca, astfel incat sa ocupam joburi pe meseria noastra , ca doar nu degeaba tipa Canada ca are nevoie de specialisti ( are si liste cu meseriii cautate, pt cei care vor sa emigreze aici ).
    Asadar, nu incape indoiala ca aia 4 romanasi, faceau munca la tipografie ca pe un hobby ...altfel n-ar fi acceptat sa munceasca zilieri, pe salariul minim si fara nici un drept, atatia ani ... De fapt, fiind un hobby, nici nu cred ca isi mai ridicau banii de la tipografie, ca la cati bani castiga ei din joburile bine platite, pe meseria lor de ingineri, profesori, astia's bani de suc ....

Cat am stat pe banca aia, am incercat sa vorbesc cu femeile " on call " . Raspundeau cu da si nu, scurt, sec. Un fel de lasa-ma in pace ... n-a fost chip de conversatie : nu ca as fi eu aia vorbareata, da' am zis sa fiu politicoasa ...  

No comments:

Post a Comment

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.