Doctor Yourself

Thursday, January 13, 2011

On call - part 2

Same shit, anodher day ...
Azi mi-am pus in rucsac haine de iarna, cu care m-am impbracat la magazin : inclusiv manusi si caciula. Si tot am inghetrat de frig, am tremurat, nu mi-am mai simtit mainile si picioarele de frig. Sa, am racit ...acuma ma simt ca dracu.

Au astia in magazine o organizare de toata jena ( ca's managerii canadieni ). Pe rafturi, pun cate doua trei randuri din acelasi produs, unul langa altul. Motiv pentru care, spatiul nu mai este de ajuns. Si rafturile se cocoata pana la tavan. Bineinteles ca daca vrei sa-ti iei un pachet de cafea de pe raftul de sus, n-ai cum, decat daca tragi cu prastia .
   Si venise o babuta, sa ma roage sa-i dau pacheul de cafea, de pe raftul de sus ( ca eram dotata cu scarita ). Dupa care ma intreaba ca n-am putea sa punem doar cate un sir de produse, ca sa castigam spatiu, si sa nu mai facem rafturile asa de inalte ? Ca e mai rational si in folosul clientilor, decat sa supraincarci rafturile cu aceeasi marfa, multiplicata de X ori.
    I-am zis ca asta-i regula, sefii canadieni, si n-ai ce pretentii poti sa ai, ca , canadienii sa gandeasca logic. Nu s-a inventat inca , canadianul ala. Ghinion : eu o inteleg, are dreptate, insa n-am  putere de decizie.

Patru ore am turbat de nervi, pentru ca nu pot sa asez nenorocitele alea de cutii sa stea intr-o pozitie cat de cat stabila. Pentru ca, creierul nu apreciaza corect distanta mana- obiect, si ori le scap din mana, ori le daram pe toate. M-am chinuit de 5 ori sa asez turnulete, conservele de lapte condensat : cand ajungeam aproape de sfarsit, se daramau toate. Simteam ca trec razant pe langa o criza de isterie. Oricum i-am dat un sut la o conserva afurisita, de s-a oprit in primul stalp ( bafta mea ca Tavaliciul n-are stres sa verifice ce lucram noi ) ...
   Si pana la urma le-am pus claie gramada, fara nici o ordine : cand o sa vada Tavaliciul, o sa-l apuce damblaua in mod sigur. Insa chiar nu am cum sa le asez.
Cu cutiile de biscuiti si alte kkt-uri, la fel : erau pur si simplu lipite una de alta : cand scoteam o cutie dintr-un sir, se prabusea tot raftul ! Morman ! Prabusitu' ca prabusitu', da' sa vezi cum e sa le asezi la loc !
Ati simtit vreodata ca va apuca nebunia ? Eu da ....
Raftul cu borcane l-am lasat neatins, ca n-am avut curaj nici sa trec pe langa el : da' am mintit cu nerusinare ca l-am verificat ( daca spuneam adevarul, ma zburau in secunda doi afara. Nu ca m-as fi suparat, da' am acasa presiuni ). Oricum, la un moment dat, tot o sa se prinda.

    
Nu, asta nu e tot. Ca mai era si problema etichetelor. Adica marfa pe raft era pusa in haos total : etichetele nu corespundeau cu marfa. Si se presupune ca eu trebuia sa le fac sa corespunda ...
Singura problema era ca pe etichete scria prescurtat cate 2 litere , pauza, alte doua litere. Pentru mine erau semne, hieroglife. N-aveam nici cea mai vaga idee ce inseamna. nici cum sa le imperechez cu marfa.Mister total.
   Asa ca le-am pus dupa cum s-a nimerit. Un produs, la prima eticheta, urmatorul produs, urmatoarea eticheta si tot asa. Tot n-am iesit bine cu numaratoarea, ca s-au terminat etichetele si eu am ramas cu produsele in brate : asa ca le-am asezat pana am ocupat tot spatiul de pe raft.
Cumparatorii n-au decat sa-si ia produsul si sa caute eticheta, ca ei vorbesc pasareste si inteleg ce scrie pe etichete.
   Eu, daca as fi spus managerului ca nu inteleg iota ce scrie pe etichete, m-ar fi zburat in secunda doi. Nu ca m-as fi suparat eu, dar s-ar fi suparat altii.
Oricum, n-am nici o indoiala ca o sa-l loveasca apoplexia cand o sa-i vina ideea sa verifice rafturile.
Dar eu am dat tot ce am putut mai bun din mine.


Nu, n-am terminat. Verificam ceasul din 10 in 10 minute si imi recitam singura poezia de autocalmare : calm, calm, totul e bine, floricele, pasarele, norisori roz.... Calm ca sa nu o iau razna.
Deci acuma ii inteleg pe americanii, canadienii aia, care sunt baieti cuminti, pana in momentul in care isi cumpara o arma si deschid focul pe strada . La cat de lipsiti de drepturi sunt oamenii pe continentul asta ( comparativ cu europenii ), la cat de sclavizati, si in ce conditii mizere traiesc, nu-i de mirare, ca cedeaza nervos si pun mana pe gun.
    Si cum vorbeam eu singura printre rafturi, trece un nene mai in varsta, tot angajat al magazinului ( el punea marfa noua pe raft ), care imi spune ca e eficienta solutia mea .... ca si el vorbeste singur intre rafturi ! Bun, deci am tovaras de suferinta .

Pleaca nenea, vine un client. Care nu's ce dracu scotocea in rafturile cu sucuri, da' s-a dovedit a fi neam cu mine : nici n-a pus bine mana pe raft, ca i-a scapat o sticla de 2 litri pe jos, i-a sarit dopul, si a inproscat peste tot cu Cola. Inclusiv pe bietul om : pantalonii ii erau uzi pana la genunchi !
  Si da, cum eu eram langa el ... am facut si eu o mica baita in Cola. Exact ce-mi lipsea, la cat eram de inghetata si nervoasa. Noroc ca era aproape ora plecarii : mi-am insfacat geanta, si am rupt usa cu 10 minute mai devreme, in vazul tuturor. Mi se rupe de ceea ce considera ei. Sa stea ei 4 ore inghetati ca un rahat, si apoi sa vina un dobitor sa-l ude cu Cola la picioare ....si sa ramana asa, ca-i in timpul programului. Fuck !

Am venit direct acasa : m-am abtinut eroic sa nu plang pe strada. Da' cand am intrat in casa ...

No comments:

Post a Comment

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.