Doctor Yourself

Tuesday, January 11, 2011

Incurcaturi

Stiti care-i culmea neglijentei ? Sa spargi paharele fara sa le atingi ... Am spart toate paharele din casa, motiv pentru care am cumparat altele doua : mari si frumoase, din sticla si cu bulinute. Pe care le-am pus bine pe blatul de la bucatarie : ca nu cumva sa dau peste ele din greseala. Ei bine, cand ma trezesc a doua zi, ce sa vad ? Un pahar, facut bucatele ! Ma jur pe rosu ca nici nu m-am atins de el !
   Omul meu a declarat ca asa ceva nu se mai poate. Si ca la primul pahar pe care il sparg, o sa fiu pedespsita sa beau apa din borcan ... Cah !
Macar am apucat sa fac tornade in paharele vechi : ca doar mi-am cumparat apa minerala, special ca sa fac vartejuri in pahar...

Ieri am ajuns acasa unda si plina de frig, de la vant si ploaie, si oricat de tare ma manca sa ma duc sa-mi cumpar ananas, am zis "pas". Ei bine, daca ieri nu mi-a placut sa merg prin ploaie, am mers azi de dimineata ....prin ninsoare ! Si vant, bonus . M-am dus la chinezii mei preferati, sa-mi cumpar ananas si mango, ca mi se terminasera proviziile, si fara ananas sufar : de singuratate... Macar ananasul sa-mi indulceasca zilele. N-am avut prea mare noroc, ca azi chinezoaica s-a hotarat sa puna pteruri mari ( le urca si le scade de cateva ori / zi ). Am dat pe 2 anansi uriasi si 3 mango, 7 $ . Da' macar erau uriasi ...
     Dupa care, aventura de dimineata : m-am decis sa ma duc la magazinul prietenos, cel al chinezilor din port, sa-mi improspatez proviziile de alge. Si cum n-am fost niciodata cu autobuzul acolo, era putin mai complicat . In metrou, creierul meu a luat-o razna : am auzit ca anunta ca urmeaza statia " Ass hole Franck "  WTF ?  Cand am ajuns in statie, m-am lamurit ... era "Castle Franck "  Da' mie cum toata engleza imi suna la fel .... Gizas, numai tampenii aveam in cap, de dimineata !
     Magazinul asta prietenos, ca orice lucru bun, se obtine greu : adica e asezat la capatu' lumii. Si ies din metrou, ma asez in statia de autobuz, si astept cuminte sa apara autobuzul. Eu si inca vreo 30 de chinezi. Si asteptam, si asteptam ... Pana cand apare un nene din personalul TTC ( transportul in comun ), care ne zice ceva. Noi....pauza...ne uitam unii la altii . Nimeni n-a priceput nimic. Asa ca nenea reformuleaza in cuvinte cheie, in timp ce ne arata cu degetul cuvintele, pe un afis pe stalp : Donland station, bus 72. Si apoi recapitulare : ne arata cuvintele magice pe afis . Aha, deci au mutat capatul autobuzului la urmatoarea statie de metrou ! Eu si toata hoarda chinezeasca ne-am executat.
     In autobuz, totul a decurs conform planului de acasa, pana in momentul in care a luat o curba : ei, acolo s-a facut vraiste intregul puzzle din capul meu, si nu mai stiam unde ma aflu si unde trebuie sa cobor. Ca din cauza curbei aleia, s-au amestecat strazile, directiile si punctele de reper in capul meu. Si mai descurca-te daca ai cum. Eram pe punctul de a renunta sa mai merg la magazin, cand m-a strafulgerat ideea salvatoare : in autobuz ( dupa vreo 30 minute de mers ), ma aflam eu si vreo 5 chinezi. Era simplu : trebuie sa cobor, acolo unde coboara toti chinezii ! Ceea ce am si facut ....si am mers in sir indian pana in magazin ...

In magazin, m-am dus direct la raftul cu alge : am luat toate pachetele care erau pe raft...10 bucati. Sa am provizii, ca daca nu o sa mai gasesc alge crude ( uscate gasesc in orice magazin ) ? Pana si chinezoaica de la casa, a intret in ceata cand i-am pus pe banda 10 pachete cu alge : se uita la numele de pe cartea de credit ( nu era chinez ), se uita la mine, si retur. Si clipea des si isi mijea ochii a mirare. Mda, presupun ca nu's multi albii care cumpara alge fara numar ...

Si m-am dus intins la standul cu prieteni ... crabi. Acuma aveau doua feluri de crabi :; unii uriasi, roz, de vreo 30 cm inaltime, de aratau ca niste paianjeni, dar care erau in spatele tejghelei, sub sticla, si nu ma puteam juca cu ei. Dar erau accesibili crabuletii normali. I-am scarpinat pe carapace, iar ei isi deschideau placutele din dreptul gurii, si imi aratau dintii. Sunt sigura ca zambeau in stil crabesc.
    Problema era ca era inghesuiala, si multi clienti, da' tot mi-am facut si eu loc. Ceva vreme am stat sa scarpin crabii, ca a aparut un angajat al magazinului, care turna apa la crabi si scoici, si care s-a luat de mine. Intai a vrut sa stie daca cumpar ? Nu, nu cumpar. Daca nu cumperi, ce faci ( adica elibereaza locu', ca am clienti ) ?  Pai ce sa fac, dresez crabii !
      Nu m-a invrednicit decat cu o privire nedumerita ( asiaticii sunt ei asa, mai extraterestrii ), dar si eu m-am simtit si am plecat. Abia atunci am vazut un nene care statea la doi pasi de mine si se amuza de unul singur : pun pariu ca de mine se distra. Mai ales ca apoi m-am intersectat suspect de multe ori cu el prin magazin.

Am descoperit o chestie interesanta la chinezi in magazin : o tanti, prajea felioare de ciuperci si le servea clientilor pe scobitoare. Acuma, eu nu m-am prins daca facea reclama la tigaia de prajit, sau la ciuperca, da' nu are importanta.
     Ciuperca era o chestie fara palarie, doar un soi de bat gros, care il vand chinezii destul de scump. Si niciodata nu intelegeam de ce ar da cineva atat de multi bani pe o coada de ciuperca : ca nici macar palarie n-are ! Acuma am inteles : era dulce , delicioasa. Facea toti banii. Ave aexact gustul jumarilor de rata pe care le mancam cand eram copil. Acuma, nu va bazati foarte tare pe spusele mele, ca nu prea imi amintesc ce gust avea carnea acum 20 de ani ... stiu doar ca , carnea de porc era dulce, iar jumarile de rata erau un alt fel de dulce ... 
    Doi pasi mai incolo, alta chinezoaica facea reclama la ceai de ginseng : avea ceaiul pus in paharele de 30 ml, si cateva felioare de ginseng pentru design si aratat la clienti ce-i ala ginseng. Si mi-a dat un paharel cu ceai, da' i-am zis ca nu vreau ceai, mie sa-mi dea felioarele de gingens. Tanti face ochii mari ( cat de "mari" ii poate face un chinez ), si -mi bombane contrariata ca alea sunt pentru design, iar ceaiul e pentru baut ! Who care ? Imi dai feliile sau nu ?
    Acuma, tanti ce sa faca,,,,clientul nostru, stapanul nostru. M-a cadorisit cu "designul" ....era amarui, da' mi-a placut. Ramasese tanti interzisa cand a vazut ca  bag in gura si  rontai obiectul ei didactic. WTF , ce-i asa extraordinar in asta ?  Da' ei ca vand in toate magazinele lor, oua de rata cu embrionul format bine de tot ( adica oua clocite, mai pe romaneste ) si le considera delicatesa, cum e ?

Cand am ajuns acasa, romanasul nostru ne-a vizitat ca sa-mia duca catina pe care il rugasem sa mi-o cumpere ( e un magazin polonez chiar langa jobul lui ). Cand am descarcat 10 pachete cu alge din rucsac, ia-ua sarit ochii ca la melc. Asa ca am incercat sa-l convertesc : i-am dat sa manace alge din frigider, gata desarate. Si-a luat una si a mestecat-o cu precautie, de parca se astepta sa expodeze. Dupa a doua bucata, s-a declarat fan si mi-a cerut un pachet pentru acasa. Si adresa magazinului prietenos ...
    I-am facut si un smoothie de catina, ca sa inteleaga si el de ce imi trebuiau doua pachete ... A inteles ! I-a placut asa de mult, ca mi-a zis ca se duce din nou la magazin, sa-si cumpere catina si pentru el. Super ! Baiatul asta are talent nativ catre rabbit food ...

No comments:

Post a Comment

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.