Doctor Yourself

Tuesday, January 11, 2011

Canadians ...

Zilele trecute rezolvam teste pentru cetatenie, si dau peste intrebarea de maxim tupeu : cine sunt cei doi canadieni care au inventat insulina ? WTF ? Si m-am ofticat, normal ca m-am oftitat. Dupa care, mi-am amintit ca asa's canadienii ... le sta in fire ...
   Da, cand zic canadieni, ma refer la aia veniti de doua trei generatii minim in Canada. N-as putea afirma ca toti sunt de o calitate umana excrabila, de o rapacitate infioratoare si o raceala sufleteasca terifianta ...n-as putea afirma ca toti sunt asa, pentru ca deh, mai exista si exceptii ...  
In 4 ani, am intalnit o singura exceptie ( si nu mai trag sperante sa mai intalnesc pe altcineva )  : fosta mea vecina, Fatima. Care avea prostul narav sa-si dea muzica tare in casa : nu atat de tare incat sa rasune coridorul, insa suficient de tare cat sa se auda basul in camera mea . Iar eu, venita din Romania, traumatizata de manele, incepeam sa tremur cand auzeam muzica tare. Si am inceput sa-i bubui in perete, poate pricepe. Nimic.
     A doua zi, tocmai facusem Amandinele, cand Fatima se gandeste sa-mi faca proggram artistic. eu bubuiam in perete, cand s-a gandit fata sa-mi bubuie in usa. Deschis, si incepe sa tipe, si sa zica, si sa gesticuleze. Cand si-a epuizat repertoriul si si-a tras rasuflarea, rosie de nervi, o anunt ca " No english " ! Si ii intind o amandina !
    A mancat-o. Si pe urmatoarea. Dupa care, am fost prieteni . Fata crescuse la circ, pana la 12 ani, cu parintii acrobati in Cirque du Soleil . Dupa ce a plecat din circ au trimis-o la scoala, unde nu a rezistat decat cateva luni : ea nu a inteles de ce trebuie sa mearga la program si sa invete ce vor altii. Si a renuntat. Plus ca ramasese cu microbu' in sange : daca sta intr-un loc mai mult de doi ani, o manaca talpa sa se mute din tara. Ca ea e obisnuita cu viata nomada ( primii 12 ani ) si simte ca innebuneste daca sta in loc.
     Fata munceste job de supravietuire, orice, aduna bani si pleaca in lume. Unde sta prin guest-houses, si cand i se termina banii, se angajeaza la fata locului. Aduna bani si merge mai departe. Camd vreo 2-3 ani pe drum, pana nu mai rezista. Dupa care se intoarce in Canada . A vazut toata lumea. In Australia a lucrat ca bucatareasa la o ferma, si era incantata ca se trezea dimineata si dadea buna ziua la canguri. Tot acolo a stat o noapte intreaga pe marginea soselei facan autostopul, cocotata si nemiscata pe o banca , cu scorpionii misunand pe pamant ... Acum e plecata in America de Sud . Barbat nu si-a gasit inca, pt ca nimeni nu a rezistat stilului de viata pe care il are . Da' nu-i problema, ca poate trai foarte bine si fara ei .

Alt canadian este vecinul de deasupra mea, care locuieste singur si are o singura problema : din cand in cand, latra. Noaptea. Tare.... Asa cum latra cainii la luna ...
  M-am plans la mister Santa Claus, care mi-a zis senin ca eh asta e, n-am ce sa-i fac, ca e alcoolic. In momentul ala, l-am suspectat ca a venit in Toronto din Romania, si nu din Newfoundland ...
Daca n-are el ce sa faca, am eu : sunat la politie. Care politie s-a prezentat in 10 minute cu bocancii in usa vecinului , si l-au prins fix in plin program de latraturi. Avertisment scris, ca era prima abatere.
    Peste vreo luna, cine latra, cine latra noaptea iarasi ? Iarasi politie, iarasi bocanci in usa : amenda, ca deja avea istoric in evidentele lor. De atunci s-a potolit  : totul pana la bani, ca asa e pe aici ....


Mai era o canadianca, "prietena" cu sotul meu. Lucra la o societate din asta pentru artrita . Si vaaai, eu nu am job, si cum ar putea ea sa ma ajute ? Pfff ! Canadian care te ajuta neconditionat ? Asa ceva nu exista. Ma tot gandeam care o fi teapa ?
   Teapa era sa fac voluntariat la ei ( impachetat corespondenta ), si cand apare vreun job la ei, o sa intru pe lista de prioritati. Care lista era luuunga, si unii asteptau de ani de zile sa apara un post ! Si cand aparea un post, clar ca era concurenta maxima : cine are pila cea mai tare, ia postul, ca asa e pe aici.
   Tanti asta credea ca s-a intalnit hotul cu prostu; . Pai voluntariat sa faca cine are job, are bani, si isi rupe cateva ore din timpul liber, si nu ala care n-are bani de mancare, n-are job, n-are nimic !
Dar ma rog, rapacitatea canadienilor n-are limite : este o politica intreaga asta cu voluntariatul, cand tu n-ai ce manca, e ridicata la rang de patriotism si alte aberatii, pe aici.

Vecina mea e canadianca. Si candienii nu au invatat ( nici unul ) sa inchida usa. Toti trantesc usile de se zguduie peretii. Cu nesimtire, ca bunul simt nu s-a inventat pe la ei. Doua saptamani la rand, am pazit toti vecinii canadieni, si i-am rugat sa inchida usa incet. Vaaaai, dar nu mi-am dat seama ca deranjez !
     Si cum apartamentul vecinei mele a fost proaspat renovat, alarma de incendiu si-a facut prostul obicei sa porneasca singura. Degeaba am facut plangere la Santa Claus : nu ca asa ceva nu se exista ( normal ca vecina nu a recunoscut ). Si atunci mi-am pregatit razbunarea  ... si am asteptat momentul potrivit.
      Intr-o noapte pe la 4 porneste alarma in camera vecinei , si vecina nu era acasa sa o opreasca. Bingo ! Deschid larg usa noastra,( ca sa se auda si mai bine ) si sun la 911 si fac pe vecina ingrijorata, mai ales ca locuim in bloc de surcele si putea sa ardem ca soarecii toti. In 5 minute doua masini de pompieri cu sirenele urland, au ajuns in fata. S-a umplut coridorul de pompieri cu mastile pe figura, care voiau sa sparga usa vecinei : nu erau urme de fum, dar ei trebuiau sa se asigure ca totul e ok si sa inchida alarma.
    Sotul meu le zice stati, nu spargeti, ca chem intendentul cu cheile : clar ca nu putea rata momentul sa-i vada fata cand ii spune ca pompierii il asteapta jos cu amenda de 500 $ gata facturata .... pentru alarma falsa ...
Plecara pompierii, si Santa Claus a ramas 2 ore, ca sa se lamureasca el, cum a fost posibil ca alarma sa porneasca singura. Doua ore a pornit si a oprit alarma aia, si tot nu a inteles ....

Inainte sa ma mut in blocul asta, locuiam tot in centru, insa intr-un bloc cu 7 etaje. Si deschideam usa balconului, si puteam distinge discutiile pe care le purtau trecatorii pe strada : aia  erau 100 % canadieni, ca numai ei tipa in loc sa vorbeasca.
    Si aveam un vecin, un domn distins la vreo 50 de ani, canadian, care in fiecare dimineata isi punea costum de lux, isi lua Vuitton-ul si ...trotineta, si pleca linistit la munca ( in apropiere ). Da, avea trotineta de copiii, si se dadea cu ea pana la munca : un an cat am locuit acolo, nu s-a intamplat sa-l vad sa plece fara trotineta.
      Ca veni vorba de mers la munca, la inceput mi se parea straniu sa vad in metrou si pe strada , femeile la costum cu fusta, si incaltate cu slapi de plaja sau tenisi ( si cu pantofii cu totc in punga de plastic ) : acuma, mi se pare perfect logic . Ca doar nu o sa-ti rupi picioarele pe tocuri, pana ajungi la job, unde trebuie sa te prezinti in tinuta office ...
   Si se considera superiori tutror, datorita faptului ca i-a cacat ma'sa in Canada. Majoritatea n-au iesit in viata lor din America, si nici nu banuiesc ce se afla in afara ei ... Le-am spus ca in primele doua saptamani in Canada, am vomitat tot ce am mancat, cu exceptia painii si ciocolatei. Cu asta am supravietuit 2 saptamani, pana cand stomacul a putut sa accepte si altceva. Pentru ei, asta e curat S.F. Le-am spus ca legumele si fructele naturale sunt foarte departe ca gust si aspect de chestiile astea care se gasesc pe aici . Ca asta parca au fost crescute la Cernobil ...
     Si mi-au spus ( TOTI ! ), ca nu se poate sa existe mancare mai gustoasa decat ce exista in Canada ! Zau ? Sa mori tu ?


Da' le-am gasit punctul slab si il exploatez la maximum. Au fost dresati de mici sa nu se deranjeze unul pe celalat ; cu nimic. Au o adevarata fobie de stres si situatii incomode : parca le pui sare pe coada ... Atat de departe merge fobia, incat daca in autobuz calc pe cineva pe picior, ala isi cere scuze ! Preventiv ... ca sa evite orice neplacere ! Asta e comportament general.
     Iar zambetul dintat este o obligatie pe care trebuie sa o afisezi tuturor, indiferent de starea de spirit in care te afli : ipocrizia e ridicata la rang de arta. Totul pentru a preveni orice situatie incomoda, pentru a fi confortabil ...
      Deci da, daca vrei sa-i stresezi, spune-le in fata ce ai de zis ( fara injuraturi ), ca li se pune mintea pe off . Se blocheaza si raman fara reactie, marea lor majoritate. Aialati balbaie scuze penibile. functioneaza : fara gres ! Si ii streseaza la culme. Am verificat.
    Mai intai am testat pe o canadianca idioata, psiholog de meserie, care era foarte revoltata de ce nu merg sa muncesc ture de noapte, pe salariu minim pe economie, si sa vin acasa cu taxiul ( ca e foarte departe si e noapte ). Ca tot mi-ar mai ramane CEVA din salariu, asa, de-o inghetata ... M-am rastit la ea si i-am zis ca sper ca glumeste. Si ....s-a blocat ! In secunda urmatoare repeta singura " I hope you joke " numarat de mine, fix de 3 ori !
      Urmatoare victima a fost o canadianca ( astea au impresia ca sunt desteptele planetei si nimeni nu-i ca ele ) tampita de la o agentie de plasare forta de munca, ce s-a gandit ea sa ma trimita la un interviu pentru un job, si sa omita sa-mi dea niste informatii ( care m-ar fi facut sa refuz jobul ).
     Ies din intarviu, vin acasa plina de draci si ii zic sotului : sun-o tu, ca tu esti un foarte bun bulshitter, si poti sa o tregi de urechi in stil canadian. Suna omul, incepe aia sa o dea la intors, ca vai, ca a fost o neintelegere si bla-bla. Si al meu pune botu' . Asa ca a trebuit sa iau eu telefonul sa ii zic de dulce. Ei nu sunt obisnuiti, pentru ca si atunci cand sunt dati afara din job, li se expune frumos , calm greseala si gata. Nimeni nu e incruntat, nimeni nu e suparat, nimeni nu scrasneste printre dinti ....
    Eu am scrasnit, si m-am rastit, si i-am zis ce mi-a venit la gura, cum mi-a venit la gura . De injurat n-am injurat-o, decat ca i-am zis ca  "mi-a fucked my time " si sa nu-si mai ceara scuze, ca nu ma impresioneaza bulshiturile ei de P.R .Si tot asa. Da' bulshit si fuck nu se pune ca-i injuratura, zic eu ...
Si-a cerut scuze fara numar, desi i-am zis ca nu conteaza ... a promis ca nu se va mai intampla, desi i-am zis ca n-am incredere in ea ...
    Data viitoare cand ma mai trimite undeva, o sa am grija sa-i scot pe nas asta, si sa o intreb cu rautate daca n-a uitat vreo informatie si o sa-i reamintesc ca daca mai incearca vreo smecherie schimb agentia ( si o sa piarda bani seriosi prin asta ). Nu ma astept din partea ei sa priceapa ceva, ci doar sper sa traga concluzia ca daca o sa-mi mai dea kkt, o sa si-l primeasca inapoi : asta e tot ce trebuia tampita sa priceapa ...

No comments:

Post a Comment

Pentru ca au fost crestinopati ramasi fara argumente in ceea ce sustineau si care au scris pe blog datele mele personale drept razbunare, comentariile vor fi moderate, ca sa prevenim si alte marlanii dinpartea " prietenilor" . Comentariile vor fi moderate. Forever.